A șaptea dimensiune

Citate din operele lui Emil Cioran

• A merge prea departe este totdeauna o dovadă de prost gust.
• Amărăciunea este singurul punct fix în oscilaţia noastră între sila de lume şi mila de noi înşine.
• Aşa cum este, poporul reprezintă o invitaţie la despotism.
• Bibliotecile, ca şi cârciumile, sunt fructul plictiselii.
• Când omul îşi pierde facultatea de a fi indiferent, el devine un asasin virtual; iar dacă îşi transformă ideea în zeu, consecinţele sunt incalculabile.
• Când vezi o minte înflăcărată, poţi fi sigur că până la urmă îi vei fi victimă.
• Cei care cred în adevărul lor – singurii care rămân în memoria oamenilor – lasă în urmă un şir de cadavre.
• Cel care nu se adoră pe sine însuşi nu s-a născut încă.
• Cel care vorbeşte în numele celorlalţi e totdeauna impostor.
• Cerul este singura limită pentru delirul inimii.
• Cine trăieşte în timp trebuie să fie victima lui.
• Cum să-ţi imaginezi viaţa celorlalţi, când însăşi viaţa ta îţi pare aproape de neconceput?
• Dacă, cel mult, se poate guverna fără crime, în nici un caz nu se poate fără nedreptăţi.
• De atâtea lacrimi pământul a căpătat igrasie.
• Despre viaţă nu se poate scrie decât cu un toc muiat în lacrimi.
• Din rătăcirile instinctelor s-a născut Cerul.
• Dumnezeu este o disperare care începe unde sfârşesc toate celelalte.
• Durata şi consistenţa unei colectivităţi coincid cu durata şi existenţa prejudecăţilor sale.
• Existăm mulţumită clipelor când uităm anumite adevăruri, şi asta pentru că în timpul acestor intervale acumulăm energia care ne va îngădui să înfruntăm tocmai aceste adevăruri.
• Fiecare din noi s-a născut cu o doză de puritate, predestinată să fie coruptă prin frecventarea celorlalţi oameni, prin acest păcat împotriva singurătăţii.
• Fiecare dorinţă a noastră recreează lumea şi fiecare gând al nostru o nimiceşte.
• Fiecare dorinţă umileşte suma adevărurilor noastre şi ne obligă să ne reconsiderăm negaţiile.
• Fiecare suferinţă, în afară de a noastră, ni se pare legitimă şi ridicol de inteligibilă.
• Fiecare târăşte după sine un cimitir de prieteni şi de duşmani: ascuns undeva în abisurile inimii sau proiectat la suprafaţa dorinţelor.
• Fiinţa cu adevărat singură nu este cea abandonată de oameni, ci aceea care suferă în mijlocul lor.
• Fiinţa însăşi nu e decât o pretenţie a Nimicului.
• Fiinţa noastră nu este decât ruina unei amintiri imemoriale.
• În fraza Timpului oamenii se inserează ca nişte virgule.
• În orice om dormitează un profet, şi când acesta se trezeşte, în lume răul mai creşte puţin.
• Începi să ştii ce e singurătatea când auzi tăcerea lucrurilor.
• Instinctele şi prejudecăţile se destramă în contact cu rigoarea.
• Istoria se însufleţeşte doar la capitolul orori şi cască la acela al toleranţei, al liberalismului.
• Iubirea adoarme cunoaşterea; trezită, cunoaşterea ucide iubirea.
• La limita absolută a memoriei se aşază Divinitatea.
• Lacrima este criteriul adevărului în lumea sentimentelor.
• Lipsa noastră de orgoliu compromite moartea.
• Lumea nu este mai mult de un exerciţiu al tristeţii noastre.
• Lumina nu e decât un accident în perfecţiunea nopţii.
• Mă gândesc la om şi nu văd decât umbre; mă gândesc la umbre şi nu mă văd decât pe mine.
• Murim direct proporţional cu numărul cuvintelor pe care le aruncăm în jurul nostru.
• Nefericirea este singura constantă în caracterul schimbător al sentimentelor noastre.
• Nimeni nu ar mai putea trăi după ce şi-a ucis superstiţiile.
• Nimic nu ne poate schimba viaţa, în afară de insinuarea treptată în noi a forţelor care o anulează.
• Nu există poet care să fi murit numai o dată.
• Nu murim decât pentru a duce la îndeplinire o formalitate inutilă.
• Nu putem iubi decât fiinţele care nu depăşesc acel minimum de vulgaritate indispensabil pentru a trăi.
• O civilizaţie se dovedeşte fecundă în măsura în care-i incită pe ceilalţi s-o imite.
• O femeie ne poate scăpa de Dumnezeu, precum Dumnezeu ne poate scăpa de toate femeile.
• O sumă aproximativ egală de neajunsuri se întâlneşte în toate tipurile de societate.
• Ochiul poate mări; în inimă totul este mare.
• Omul – animal cu dorinţe întârziate – e un neant lucid care înglobează totul şi nu este înglobat de nimic, care supraveghează toate obiectele şi nu dispune de nici unul.
• Omul – o pulbere îndrăgostită de fantome.
• Omul o ia din nou de la început în fiecare zi, în ciuda a tot ce ştie, împotriva a tot ce ştie.
• Orgoliul se naşte din tensiunea şi oboseala conştiinţei, din neputinţa de a exista pur şi simplu, în chip naiv.
• Orice convingere este făcută în primul rând din ură şi doar după aceea din iubire.
• Orice lucru poate fi apărat – de la propoziţia cea mai absurdă şi până la crima cea mai monstruoasă.
• Orice se poate înăbuşi în om, dar nu şi setea lui de absolut.
• Originalitatea filozofilor se reduce la inventarea de termeni.
• Paradoxul tragic al libertăţii: mediocrii, singurii ce-i fac existenţa posibilă, nu pot să-i garanteze dăinuirea.
• Pe scara creaturilor, doar omul inspiră un dezgust constant.
• Purtăm în noi – ca pe o nepreţuită comoară – o îngrămădire de credinţe şi de certitudini abjecte.
• Purtăm în noi un călău reticent, un criminal nerealizat.
• Rădăcina problemelor nu-i altceva decât o panică a simţurilor.
• Ratarea nu apare decât pe ruina unor mari ambiţii şi aspiraţii.
• Realitatea este o creaţie a exceselor, a nemăsurii şi a nesăbuinţelor noastre.
• Remuşcarea îi hrăneşte pe marii vinovaţi.
• Scopul istoriei nimeni nu l-a găsit; dar toată lumea a propus unul.
• Spânzurători, temniţe, ocne nu prosperă decât la umbra unei credinţe.
• Stupiditatea ce caracterizează culmile istoriei nu-şi află măsura decât în inepţia celor care o făuresc.
• Subterfugiile speranţei, ca şi argumentele raţiunii, se arată neputincioase în faţa obsesiei morţii.
• Sunt inimi în care nici Dumnezeu nu poate privi fără să-şi piardă inocenţa.
• Tentaţia lumii se înfrânge prin durere.
  Timpul nu este decât abatorul Universului.
• Totul depinde, şi în toate privinţele, de bunăvoinţa sau de exasperarea oboselii noastre.
• Tragicul este stadiul ultim al ironiei.
• Trăim în umbra înfrângerilor şi a orgoliului rănit.
• Unii oameni îşi mai pun problema dacă viaţa are sau n-are un sens. În realitate, totul se reduce la a şti dacă e suportabilă sau nu.
• Viaţa este ceea ce se descompune clipă de clipă: o pierdere monotonă de lumină, o dizolvare insipidă în noapte, fără scepter, fără aureole, fără nimburi.
• Viaţa nu e cu putinţă decât datorită limitelor imaginaţiei şi memoriei noastre.
• Viaţa nu este în fond decât o serie de obsesii ce trebuie lichidate.
• Viaţa nu-i decât o lâncezeală într-un clar-obscur, o inerţie între luciri şi umbre, o caricatură a acelui soare lăuntric care ne face să credem fără temei în superioritatea noastră faţă de restul materiei.

Alte citate si maxime

• O femeie frumoasă este paradisul ochilor, infernul sufletului şi purgatoriul pungii.
• Pentru femei, decenţa începe acolo unde se termină frumuseţea.
• Viaţa ar fi o comedie plăcută dacă n-ai avea de jucat un rol. (Diderot)
• Viaţa nu-i decât un joc monoton în care eşti sigur că vei câştiga două lucruri: durerea şi moartea. (A. Schopenhauer)
• Singurătatea este soarta spiritelor superioare. (A. Schopenhauer)
• Omul – în tinereţe un semn de întrebare pentru viitor, la maturitate o paranteză a prezentului, la bătrâneţe un semn de exclamare cu privire la trecut. (Lucian Blaga)
• Omul – visul unei umbre şi umbra unui vis. (Mihai Eminescu)
• Suntem alcătuiţi din propriile noastre fapte, câte sunt şi cum sunt. (Camil Petrescu)
• Spinoza a refuzat toate plăcerile lumii pentru una singură: aceea de a gândi.(Camil Petrescu)
• Nu este important câţi oameni te înţeleg, ci cine sunt aceşti oameni. (Mircea Eliade)
• Aceleaşi fraze sunt utilizate şi de laşi şi de curajoşi, doar faptele mai reuşesc să-i deosebească pe unii de alţii. (A. Schopenhauer)
• Istoria este un coşmar din care încercăm toţi să ne trezim. (J. Joyce)
• Te interesează dacă te vei ridica din moarte sau nu, dar te-ai ridicat deja, te-ai ridicat din moarte atunci când te-ai născut şi nu ţi-ai dat seama de asta. (Boris Pasternak)
• Sclavii fericiţi sunt cei mai înverşunaţi duşmani ai libertăţii. (Maria von Ebner-Eschenbach)
• Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. (Mircea Eliade)
• Cărţile te silesc să-ţi pierzi inteligent timpul. (Mircea Eliade)
• Căsătoria: o întovărăşire arbitrară a doi oameni care nu se cunosc şi care sfârşesc prin a se suporta şi chiar împrieteni. (Mircea Eliade)
• Dragostea nu trebuie alungată, ci stăpânită. (Mircea Eliade)

Citeste si articolele:

• Citate amuzante
• Un posibil decalog al patriotismului
• Despre desfătările occidentale
• 15 ianuarie – Ziua naţională a limbii române
• Cugetari