A șaptea dimensiune

Un articol din 2001, edificator pe această temă.

Lungul drum al nopţii către ziuă

Biserica Ortodoxă Română (BOR) traversează o criză morală fără precedent, ale cărei rădăcini pot fi identificate la începuturile instaurării puterii comuniste în România. Slujul pe care a trebuit să-l facă înalţii ierarhi la înalta poartă a Comitetului Central al partidului şi la Departamentul Cultelor, compromisurile lor de mai târziu, recognoscibile inclusiv în atitudinea duplicitară a Patriarhului Teoctist (era anul 2001 – n.m.), martiriul sutelor de preoţi şi monahi, în închisorile regimului comunist, actele de colaborare benevolă sau silită ale slujitorilor de la altar cu Securitatea şi-au pus amprenta pe conduita de zi cu zi a preoţilor; au mutilat şi pervertit caracterul de autocefalie al BOR; au acutizat sentimentul sentimentul de biserică naţională şi singura legitimă între fruntare, în lupta împotriva altor confesiuni şi asociaţii religioase; au prezervat caracterul conservator şi xenofob al Sfântului Sinod; au augmentat expresia protocronistă a PCR, inclusiv în derivatele ei de astăzi; au adus BOR în postura de inadaptabilitate cronică la profundele prefaceri socio-politice de după 1989, incapabilă să implementeze programe minimale de asistenţă socială.

Ce furnizează BOR astăzi?

Garanţia unicităţii între popoare, sentimentul că am fi noi înşine popor ales – primul popor creştin din lume – mai aleşi decât însuşi poporul lui Israel; augusta trufie, hrănită prin mărinimia sondajelor de încredere (aşa era în 2001; între timp, încrederea în BOR s-a cam dus la vale – n.m.), care situează BOR în vârful celor mai credibile instituţii naţionale; încruntata frondă că BOR nu datorează nimic nimănui şi că este proprietara de drept a tuturor imobilelor care au aparţinut greco-catolicilor, pe motivul că Biserica Unită cu Roma a trădat, pe de o parte ortodoxia, iar pe de alta, că a fost desfiinţată prin decret comunist în 1948, fapt ce îi permite BOR să amendeze orice demers legislativ reparatoriu sau să emită judecăţi de valoare cu totul anacronice.

Ce riscuri decurg dintr-o asemenea postură?

Riscul primordial, în percepţia noastră, este enormul rezervor de anti-europenitate pe care îl emană foarte multe dintre declaraţiile publice ale înalţilor ierarhi ai BOR; riscul ca, în numele rezistenţei împotriva misionarismului istoric al Bisericii Catolice şi în cel al miraculoasei supravieţuiri după dominaţia otomană, BOR să pactizeze – aşa cum a făcut-o de câteva ori – cu Biserica Rusă, în numele unor precepte comune şi al pan-slavismului, definind o axă ortodoxă între Moscova-Bucureşti-Belgrad-Podgoriţa; o piaţă comună ortodoxă, care să se grupeze probabil în jurul Greciei, după ce Republica Elenă va fi fost eliberată de sub suzeranitatea UE; şi programe de acţiune comune împotriva Occidentului aşa cum s-a întâmplat în timpul bombardării Iugoslaviei de către aviaţia NATO; riscul ca BOR să nu se poată reforma din interior, rămânând pentru multă vreme de acum înainte prizoniera unor mentalităţi desuete, chiar filo-comuniste şi antiliberale, a unei atitudini veşnic defetiste şi, aşa cum am mai spus, a unei inadaptabilităţi dramatice la noile prefaceri socio-politice.

Arborele lui Jeseu

Să punctăm câteva fapte peremptorii, definite în tabloul de mai sus. BOR a fost decapitată de comunişti în 1945. Un studiu emblematic al istoricului Gabriel Catalan, ”Alegerea şi cariera unui arhiereu ortodox în România comunistă”, dezvălui că în acel an fatal au fost siliţi să se retragă din fruntea BOR următorii: Nifon Criveanu, mitropolitul Olteniei; Tit Simadrea, mitropolitul Bucovinei; Irineu Mihălcescu, mitropolitul Moldovei; Cosma Petrovici, episcopul Dunării de Jos; Lucian Triţeanu, episcopul Romanului; Partenie Ciopron, episcopul Armatei; Grigorie Leu, episcopul Huşilor; Nicolae Popoviciu, episcopul Oradei. În schimb, sunt păstraţi sau promovaţi o mulţime de ierarhi şantajabili, majoritatea foşti membri ai Mişcării Legionare: Justinian Marina, patriarhul roşu, confidentul lui Dej, avansat în fruntea Bisericii în 1948, dintr-un simplu preot de mir; Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului; Firmilian Marin, mitropolitul Olteniei; Sebastian Rusan, alt mitropolit al Modovei etc.

Arma secretă a lui Arhimede

Generaţia înalţilor ierarhi promovaţi de comunişti va fi mai eficientă uneori în propagandă decât însuşi Partidul Comunist. “Problemele pastorale cele mai importante pentru mitropolitul Rusan” – scrie Catalan – “au fost combaterea catolicismului şi a stiliştilor.” “Pentru slujirea credincioasă faţă de Patrie şi pentru lupta sa statornică pentru pace şi înfrăţire între popoare”, Rusan va primi, în iunie 1953, “Steaua Republicii Populare Române”, clasa a II-a, iar în septembrie 1954, clasa I. În perioada marii prigoane comuniste (staliniste) au fost întemniţaţi 1.888 de preoţi ortodocşi, iar mulţi dintre ei şi-au găsit sfârşitul în închisori şi lagăre. Datele sunt furnizate de dicţionarul Biserica Întemniţată.

Organ eficace al naţionalismului

Cercetătorul belgian Olivier Gillet, autorul lucrării ”Religie şi naţionalism. Ideologia BOR sub regimul comunist”, dezvăluie într-un interviu luat de Evenimentul zilei că BOR îşi targe seva din ecleziologia secolului al XIX-lea, care este “un bizantinism idealizat”. “Şi putem spune” – conchide Gillet – “că BOR este în continuare foarte influenţată de filetism. Într-un cuvânt, filetismul înseamnă introducerea etnicităţii în principiile de organizare a Bisericii, ca, de exemplu, principiul autocefaliei. În concluzie, putem vorbi de bizantinism, în măsura în care Biserica Ortodoxă doreşte să conserve relaţiile de colaborare şi de bună înţelegere, simfonie între Biserică şi Stat, cum a fost cazul între vechiul Patriarhat şi împărat la Constantinopol (…)”

Instrument apocaliptic al protocronismului

Cum de la naţionalism la protocronism cărăruia se îngustează ameninţător, mai ales din anii 1980 încoace, nici nu e de mirare cum un teolog de talia lui Stăniloae, emană următoarele alegaţii: ortodoxia este viitorul omenirii; yoga este o formă de luptă camuflată împotriva creştinismului; toate nenorocirile au venit din Occident; noi suntem proto-latinitatea; avem o latinitate proprie primordială care nu vine de la Roma, ci de aici, din Moldova, de la Roman; noi suntem primii creştini din Europa; avem de dat Europei mult mai mult decât poate să ne dea ea. Repetăm: aberaţiile de mai sus au fost debitate de autorul Filocaliei, considerat a fi un rafinat intelectual. Parte din inepţii au fost reiterate la cel de-al doilea Congres internaţional de dacologie, patronat de G.C. Păunescu (mafiot roşu din anii 1990 – n.m.), eveniment care s-a bucurat de binecuvântarea expresă a Patriarhului Teoctist.

Pânda ursului roşu

Când renunţi de bunăvoie la latinitate, în numele ortodoxiei, este inevitabil să nu primeşti o mână de ajutor de la fratele mai mare, ortodoxul rus, care emană, prin vocea lui Aleksandr Dughin, următoarele aserţiuni: BOR urmează o linie pro-moscovită; teritoriul românesc este parte componentă a civilizaţiei “Euro-Asiatice”; unirea cu Roma a unei părţi a ortodoxiei româneşti ar fi un mare câştig în plan geopolitic pentru Occident şi o pierdere însemnată pentru ortodoxia moscovită. Stareţul mănăstirii Sihăstria, Ioanichie Bălna, pare să fie (era în 2001 – n.m.) în consonanţă deplină cu Dughin, când declară: “Să dea Dumnezeu să nu intrăm în NATO (…) Noi să fim ortodocşi. Noi trebuie să mergem să umblăm la sentimentul religios ortodox. Şi rus, şi ucrainean, şi românesc.”

Biroul executiv al Patriarhului

Pentru a preîntâmpina, parcă, pierderea unei părţi a ortodoxiei române, prin unirea cu Roma, ceea ce ar da câştig de cauză geopoliticii Occidentului, Patriarhul Teoctist este (era în 2001 – n.m.) cât se poate de tranşant: Considerăm, aşadar, că “Legea privind restituirea bunurilor de natură patrimonială Bisericii Române Unite cu Roma” este un abuz (…) Promovarea unui astfel de proiect de lege, aşa cum este conceput, va legifera, de asemenea, prozelitismul catolic oriental de rit bizantin (…) Acestea sunt motivele majore şi reale pentru care BOR propune respingerea proiectului de lege iniţiat de domnii deputaţi Ioan Avram Mureşan şi Tudor Dunca.”

Privind spre viitor cu mânie

În forma ei actuală, BOR pare, prin înalţii ei ierarhi, un organism sfârşit de bătrâneţe, cu o retorică anacronică şi o conduită de fosilă vie. De la Patriarh nu ne putem aştepta la vreun semn de reînnoire, iar din partea mitropoliţilor, cu o singură excepţie, nici atât. Episcopul Gherasim al Vâlcii, de exemplu, rămâne pe mai departe un comunist îndrăcit şi un nostalgic al vremurilor de glorie ale Partidului şi Securităţii. Mai ales că o mare parte din teritoriul Vâlcii, îndeosebi catena muntoasă de la nord, Buila-Vânturariţa-Cozia, înţesată cu schituri şi mănăstiri, era cuprinsă în Planul “Rovine”, de război al întregului popor. Iar schiturile situate pe anumite cote de altitudine erau incluse, cu o parte din personalul lor cu tot, în reţelele de rezistenţă internă R-267, ale Direcţiei de Informaţii a Armatei.

Marile speranţe se îneacă la mal

Spuneam că există o singură speranţă de reînnoire a BOR: mitropolitul Daniel al Moldovei (actualul patriarh al BOR – n.m.). Care este licenţiat în teologie la Geneva şi a absolvit un institut protestant. Conform unei cutume nescrise a BOR, patriarhul este ridicat din scaunul de mitropolit al Moldovei. Fiind suspectat mai multă vreme de colaboraţionism cu catolicii şi protestanţii, ba chiar acuzat de legături drăceşti cu masoneria şi mişcarea New Age, mitropolitul Daniel s-a dat, în sfârşit, pe brazdă, în cursul săptămânii trecute (august 2001 – n.m.). Când a informat Poliţia şi SRI că “în ultima perioadă, în oraşele nemţene şi-au făcut apariţia secte religioase”. Informarea se referea la un trib aparţinând Martorilor lui Iehova, care reprezintă o asociaţie religioasă înregistrată legal. Prin neaşteptatul lui gest, Daniel a spălat onoarea BOR, condamnând-o la încă o sută de ani de singurătate. În compania Moscovei, evident. (“Academia Caţavencu”, nr. 508/2001)

Citeste si articolele:

• Suntem victimele trufiei și lăcomiei capilor bisericilor
• Episcopul Anton Durcovici, ucis de comuniști, beatificat de Vatican
• Albert Einstein ateul
• Înalții prelați ortodocși, de la turnătorii la Securitate de ieri la șpăgarii de azi
• De ce BOR nu are dreptul moral de a indoctrina religios copiii din Romania