A șaptea dimensiune

Imre Kertesz, Drapelul englez (proză scurtă) Recunosc, m-am apropiat cu greu de cărticica de proză scurtă a lui Imre Kertesz, premiantul Nobel, promoţia 2002. I-am dat târcoale săptămâni în şir, am amuşinat pagini la întâmplare, dar organul lecturii nu s-a lăsat înduplecat. Erau, desigur, şi micile mele prejudecăţi despre dramele decantate din suferinţa lagărelor sau […]

Jean Delumeau, Liniştiţi şi ocrotiţi. Sentimentul de securitate în Occidentul de altădată În fiecare an, de Sfânta Parascheva, imaginile cu credincioşi aşezaţi la coadă pentru a putea atinge moaştele din raclă îmi trezesc în minte aceeaşi idee: dacă osemintele ar fi putut să ţină minte cumva toate rugăciunile care le-au fost adresate de când au […]

Celeste Albaret, Domnul Proust. Amintiri consemnate de Georges Belmont În 1913, Valentin-Luis-Georges-Eugene-Marcel Proust avea 42 de ani, astm, o avere bunicică şi ambiţia să ajungă mare scriitor. Se stabilise într-un apartament imens, de pe bulevardul Haussmann, şi în acel apartament avea o cameră numai a lui, căptuşită cu plută, pentru ca niciun zgomot să nu-i […]

Francmasonul care împuşcă francul Scriam altădată că scriitorii (artiştii, în general) sunt prea orgolioşi pentru a putea fi mituiţi şi că oricât li s-ar oferi consideră că e prea puţin. Sunt însă cazuri când mari scriitori nu s-au dat în lături de a face câte o porcărie pe măsura talentului lor. Despre Sadoveanu s-a spus […]

Justus Noll, Ludwig Wittgenstein & David Pinsent „Lumea este tot ce se întâmplă.” Cu această propoziţie îşi începe Ludwig Wittgenstein celebrul Tractatus logico-philosophicus, singura lucrare pe care a publicat-o în timpul vieţii (1889-1951), nu foarte scurtă, totuşi. Când s-a născut era, pur şi simplu, copilul uneia dintre cele mai bogate familii din Austro-Ungaria şi habar […]

Tudor Arghezi a demonstrat că poţi scrie poezie de calitate chiar dacă stai prost cu caracterul. Şi pe Arghezi nu caracterul îl dădea afară din casă. A avut un copil cu o profesoară, Constanţa Zissu, în 1905, copil pe care l-a abandonat în braţele maică-sii, fără să-şi mai bată capul cu soarta lui. (Copilul, sub […]

În perioada de glorie a Mafiei din Statele Unite (SUA), sindicatele erau penetrate de mafioţi, care aveau grijă ca acestea să servească interesele mafiei, nu ale angajaţilor. Putem spune, fără teama de a greşi, că-n România sindicatele sunt controlate de oamenii mafioţilor din politică, cei care îşi impun întotdeauna voinţa, în detrimentul angajaţilor care cotizează […]