A șaptea dimensiune

Obiectivă, dar şi generoasă, Curtea Supremă de Justiţie a împărţit, săptămâna trecută (iunie 1998 – n.m.), cu o dezinvoltură neaşteptată, ani grei de puşcărie foştilor directori ai companiei CNM PETROMIN SA. Motivul? Eclatanta afacere MINERVA, un fel de fruct de mare oprit, din care însă foştii cârmaci s-au înfruptat cu o nonşalanţă dezarmantă. Nefericiţii condamnaţi ai Curţii Supreme de Justiţie sunt: Călin Marinescu, zis “Şogunul” – 12 ani; Virgil Toanchină, Romanuel Posedaru şi Mihail Constantinescu – 11 ani fiecare; Constantin Babeş – 10 ani; Elena Minerva Dan – 7 ani; Mariana Muşat şi Severina Sava – 2 ani cu suspendare.

Călin Marinescu era, până mai săptămâna trecută, un excesiv de influent shippingar din zona Constanţei şi nu numai. Biografia sa, deloc romanţată, cuprinde fel de fel de poziţii şi posturi, mai mult sau mai puţin fireşti, pe care “Şogunul” le-a prestat cu dezinvoltură timp îndelungat: primar al Constanţei; director general al CNM PETROMIN SA; secretar de stat în Ministerul Transporturilor, pe vremea lui Băsescu; manager al companiilor de shipping private HSS şi NAVCOM, precum şi director al atelierului DEZROBIREA. Întorcând două-trei brazde în guano-ul biografiei “Şogunului”, vom descoperi esenţe şi arome exotice ca: Fahti Taher, un cunoscut şi al domnilor Băsescu şi Paul Teodoru (un alt fost ministru al Transporturilor); cazurile Moira, Petroklav-Klaveness şi, nu în ultimul rând, MINERVA. Cu tot acest travaliu în spate, pe Călin Marinescu îl aşteaptă, în sfârşit, 12 ani de linişte.

Recurs la memorie

În cadrul şedinţei Consiliului Împuterniciţilor Statului (CIS) din 27 februarie 1991, Călin Marinescu, pe atunci director al PETROMIN, propune ca societatea pe care cu onor o conduce să participe la o companie mixtă cu firma ERMIS, unde PETROMIN urma să vină cu 10 nave aproape noi şi de mare tonaj, numai bune de muls. Capitalul social al companiei mixte urma să fie de circa 160 milioane de dolari. CIS-ul aprobă în unanimitate propunerea şi-şi capacitează membrii să se adreseze şi să obţină avizele miniştrilor Comerţului, Finanţelor, MLAPT, precum şi Hotărârea Guvernului privind înfiinţarea companiilor mixte cu sediul în străinătate. Pentru a obţine avizele respective, Călin Marinescu face un memoriu de fundamentare, extrem de exaltat, în care descrie firma ERMIS în culori pastelate, cu foarte mult roz la rădăcină. Din perspectiva “Şogunului”, ERMIS este “o companie cunoscută părţii române, de câtiva ani, în calitate de navlositor al unor petroliere româneşti, este o firmă cu renume foarte bun pe piaţa internaţională şi cu mare putere financiară”. Însă, în rechizitoriu, datele sunt cu totul altele. Conform relaţiilor primite de la organismele internaţionale de urmărire a fraudelor maritime, ERMIS este cotată cu un grad mare de risc (5), este implicată în acţiuni de contrabandă, deţinătoare a doar trei nave de capacitate mică şi fără “marea putere financiară” invocată de Marinescu. De asemenea, au fost trecute în fals şi operaţiunile de navlosire a unor petroliere româneşti, precum şi experienţa managerială a conducătorilor ERMIS-ului. Conform aceluiaşi memoriu de fundamentare al lui Marinescu, se garantează PETROMIN-ului un beneficiu anual de 8 milioane de dolari, bani pe care PETROMIN nu i-a văzut niciodată.

Alchimie fesenistă, în viscerele MINERVEI

Potrivit planului “şogunistic”, PETROMIN şi ERMIS urmau să înfiinţeze dimpreună societatea mixtă MINERVA, cu sediul în Liberia. Compania de la Pontul Euxin urma să intre în afacere, cum am mai spus, cu zece nave, iar firma cu pontul baban – ERMIS adică – trebuia să le repare şi să le retehnologizeze conform normelor internaţionale. Călin Marinescu striga pe atunci, sus şi tare, că pierderea acestei oportunităţi ar împinge PETROMIN pe buzele fierbinţi ale falimentului apocaliptic. Mai exact, că navele respective ar pierde în următorii cinci ani circa 12,4 milioane de dolari. În schimb, în urma afacerii MINERVA, PETROMIN a pierdut cam de 10 ori mai mult. Tenebroasa fundamentare a lui Marinescu a fost trimisă ministrului de atunci al Transporturilor – Traian Băsescu – care, la rândul său, face o “Expunere de motive”, în care invocă, oarecum tendenţios, starea precară a navelor, când de fapt navele stăteau foarte bine cu sănătatea – alţii aveau probleme. Una peste alta, expunerea d-lui Băsescu a avut efectul scontat, ea fiind însuşită şi de Constantin Fota, ministrul Comerţului şi Turismului, Florian Bercea, ministrul Economiei şi Finanţelor, Mişu Negriţoiu, preşedinte ARD. Toţi aceştia îşi dădeau acordul, în 1991, pentru punerea în practică a afacerii cu ERMIS. Tot Traian Basescu, în calitatea sa de ministru al Transporturilor, înaintează cu stângul o adresă secretarului general al Guvernului – pe atunci Paul Jerbas – în care prezintă, cu charismă, proiectul afacerii MINERVA şi întreabă dacă este necesară aprobarea Guvernului. Rezoluţiile sunt date chiar de cel care ocupa funcţia de prim-ministru – vă mai amintiţi – Petre Roman. El scrie în partea din dreapta, sus, a adresei De acord, semnează şi pune şi data: 4 iunie 1991.

Aici sunt banii dumnealor

Fără să aducă nici măcar un dolar la pieptul neconsolat al MINERVEI, firma ERMIS a obţinut pe spinarea navelor PETROMIN credite în valoare totală de 112.500.000 dolari. PETROMIN n-a avut niciodată acces la aceşti bani şi nici la verificarea modului în care au fost cheltuiţi. Dimpotrivă, ARMIS a făcut ce-a vrut catargul dumneaei cu ei şi nu a permis nici măcar cenzorilor MINERVEI să intre, fără să bată la uşă, în evidenţele contabile. Iar atunci când condamnaţilor li s-a imputat suma de 100,5 milioane de dolari, s-a avut în vedere că aceasta este valoarea celor şapte nave pierdute pentru totdeauna de PETROMIN. (“Academia Caţavencu”, nr. 343/1998)

Citeste si articolele:

• Cum a prapadit PSD flota de pescuit oceanic a Romaniei
• Cum a esuat flota romaneasca in oceanul coruptiei
• De ce povestea cu Basescu ce a vandut flota Romaniei este o mare minciuna
• Cum a distrus PSD-ul Uzinele Semanatoarea
• Cum a ramas Snagovul, dupa 1989, cuibusorul de nebunii al mafiei PSD-iste