A șaptea dimensiune

Aventurile Fondului Dracula în ţara ţepelor liniştite

Ilie Carabulea pute dimineaţa a apă de toaletă de miliardar şi se parfumează seara cu esenţă de milionar în dolari. Cu o avere ce cântăreşte (cântărea în 2004 – n.m.) 30 de milioane de parai, Carabulea s-a culcat liniştit, în poziţia 77, în leagănul celor mai bogaţi 300 de magnaţi din ţara mea putred de săracă şi este de departe nababul Sibiului; Carabulea este acţionarul băncii Carpatica şi al holdingului de transport şi asigurări Atlassib, împreună cu o liotă de traficanţi de heroină dovediţi în fapt şi condamnaţi la 20 de ani de puşcărie; Carabulea mai este inspiratul investitor la FNI care şi-a retras un mărunţis de 14.928.289.527 lei (vechi – n.m.) cu câteva zile înainte de teleportarea Ioanei Vlas într-o intersecţie de continente; Carabulea este proprietarul unei colecţii de privatizări ilegale, cu concursul FPS (Fondul Proprietăţii de Stat – n.m.), al poliţiei şi Justiţiei; Carabulea a ajuns distinsul cetăţean de onoare al oraşului Sălişte, făcut la aceeaşi ceremonie cu Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Adrian Păunescu; şi, nu în ultimul rând, Carabulea este acel cirac de maximă încredere al Cupolei conduse de Adrian Guvernul Minune, care a scos Fondul Dracula de 109 miliarde lei (vechi – n.m.) de la BCR (bancă de stat la acea vreme – n.m.) şi l-a virat în banca privată Carpatica, a lui Ilie Carabulea.

Cine este Ilie Carabulea? Să-l lăsăm s-o spună pe fostul ministru de Interne Gavril Dejeu, născut şi crescut în Sibiu. Carabulea a pus mâna pe IAS Horticola, printr-o privatizare subevaluată, oraginzată de Nicolae Chiric, fostul şef al FPS Sibiu, a zis Dejeu. Capitalul “Horticola” era de 30 de miliarde de lei (vechi – n.m.), iar IAS-ul s-a privatizat cu 4,6 miliarde. În acţiunea de privatizare, statul i-a vândut lui Carabulea pomii. Restul, adică terenul, cu o suprafaţă de 52 de hectare, a fost făcut cadou lui Carabulea. Repetăm: prin operaţiunea de privatizare, statul i-a vândut pomii, dar i-a dat terenul gratis. Mai repetăm odată, ca să vă intre temeinic în cap: ca să poţi lua 52 de hectare cu valoarea unei livezi, trebuie să stai în şpagat. Şpaga dată de Carabulea a umplut câteva buzunare flămânde şi diferenţa de valoare dintre un pom şi un hectar. Pe vremea aceea, şeful Corpului de Control al Guvernului era Grecea. Corpul său de căpcăun carpatic a trecut Carpaţii şi s-a prăvălit ameninţător peste Sibiu. Grecea a cercetat vag abuzul şi i-a comunicat din părţi concluziile premierului. Explicaţie provizorie: trebuie să mănânce şi gura căpcăunului, ca să nu-i moară hoitul de inaniţie.

Privatizări după acelaşi tipic, şi cu concursul directorului Chiric, au fost săvârşite la societăţile “BJATM”, hotel “Bulevard”, “Comat”, “13 Decembrie” şi “Vinalcool”. Imobilul în care funcţionează hotelul “Bulevard” este în proprietatea Mitropoliei Ardealului, a fost revendicat de Biserică, iar Biserica fluieră şi acum a pagubă după el, după ce l-a câştigat dispecerul de autobază Carabulea. Ţărănistul Chiric a fost chemat la ordine de Dejeu, care mai avea şi calitatea de şef al filialei sibiene a PNŢCD. Cum Chiric a tăcut chitic ca chiţacu-n ţărână, Dejeu i-a retras în primă fază sprijinul politic directorului FPS. În faza a doua, l-a somat pe Ilie Sârbu să-l dea afară. În faza a treia, pe Sârbu l-a durut în paişpe de Dejeu. În faza a patra, Puterea a rămas fără Sârbu, iar în ultima fază, a metastazei, ţara a renunţat definitiv la PNŢCD. Pentru ca afacerile lui Carabulea să învingă, a mai trebuit să cadă colonelul Rotărescu, inspectorul-şef al Poliţiei Sibiu, şi colonelul Radu Balici, consilierul ministrului Dudu Ionescu. Motivaţia demiterii lor a fost aceea că au patronat corupţia din Sibiu şi l-au favorizat pe Carabulea. Care Carabulea i-a mai convins: pe preşedintele Consiliului Judeţean; pe primar; pe şeful Gărzii Financiare; pe şeful poliţiei şi pe adjunctul şefului poliţiei; pe şeful Vămii; pe preşedintele Judecătoriei Sibiu.

Pentru că tot am ajuns la capitolul ăsta, e de la sine înţeles că Ilie Carabulea a avut o căruţă de procese. Că e limpede că zecile sale de belele au fost instrumentate de îngerul său păzitor, care, printr-o fericită coincidenţă, s-a nimerit a fo însuşi preşedintele Judecătoriei, Marcel Rusu. Inamovibil din născare, Rusu a fost uns cu o mită camuflată de 62 de milioane de lei (vechi, la valoarea de atunci; adică o căruţă de bani – n.m.). Pretextul a fost vânzarea de către Rusu, lui Carabulea, a unei rable cu o vechime de peste un deceniu şi fără seria de motor înscrisă în acte. În loc de două-trei milioane cât valora junghiul poreclit, nu se ştie de ce, Citroën, tranzacţia s-a făcut cu de douăzeci de ori mai mult. Asta în condiţiile în care leul valora pe atunci infinit mai mult. Asta cu condiţia să acceptaţi tacit că partea leului a fost cam aceeaşi mai dintordeauna. Asta în perioada în care Carabulea a mai achiziţionat o serie de autoturisme unu’ şi unu’, din clanul lui Ford, tribul lui Mercedes şi ginta lui Volvo. Asta cu amendamentul că nu este sigura şpagă încasată de Rusu pentru amânarea la nesfârşit a proceselor lui Carabulea, dar singura căreia i-am luat dâra şi pe care o dăm în gât cu nesaţ.

Seria de atrocităţi comise de Carabulea nu se opreşte aici, însă, din motive strategice, o s-o întrerupem aici şi acum. Vă mai spunem deocamdată că pe rolul instanţelor din Sibiu se mai află (se mai aflau în aprilie 2004 – n.m.) procese de revendicare, care au ca reclamanţi persoane deposedate abuziv de stat, cu terenuri şi imobile care au fost date în condiţii oneroase, aţi nimerit, lui Ilie Carabulea. Care Carabulea a fost făcut, în august 2002, cetăţean de onoare al nou-înfiinţatului oraş Sălişte, la grămadă cu încă 32 de cetăţeni de bine şi foarte bine: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Ioan Cândrea, secretar de stat, Ionel Silvestru, secretar de stat, Mircea Silvestru Lup, prefectul judeţului Sibiu (PSD – n.m.), Constantin Morar, preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu (PSD), Adrian Păunescu, senator (PSD), Gheorghe Suditu, deputat (PSD), Mircea Săndulescu, academician. Găselniţa găsită de Dumitru Băilă, primarul Săliştei, pentru ploaia de titluri acordate a fost aceea că sus-numiţii domni au depus eforturi neomeneşti “pentru transformarea comunei în oraş şi pentru sprijinul acordat pentru dezvoltarea localităţii”. Nu ştim ce merite au Carabulea şi Păunescu pentru transformarea comunei în oraş, adr stim cu certitudine că în transformarea comunei primitive în societate de consum n-a fost premiată nicio fiinţă umană. Acum însă, pentru lungul drum al Săliştei de la rural la urban, a fost nevoie de sprijinul unei copite de scroafă şi de umărul unui mafiot de bine.

La scurtă vreme după ceremonialul de la Sălişte, Fondul Dracula a fost scos din BCR şi virat prin Hotărâre de Guvern (guvern PSD, condus la acea vreme de Adrian “Puşcărilă” Năstase – n.m.) în Banca Carpatica. Este vorba de 107 miliarde de lei (vechi – n.m.), strânşi prin sudoarea frunţii subscripţiilor publice. Luat la trei păzeşte de reporterii de la BBC, dacă e legală o asemenea tranzacţie, Dan Matei Şpagathon (Dan Matei Agathon – n.m.) a răspuns, în binecunoscutul său stil, că “nu-i treaba Ministerului Turismului şi nici treaba mea, ca ministru al Turismului”. Treaba lui a fost să fixeze locaţia Parcului Dracula aiurea-n tramvai, pe un platou împădurit cu stejari seminceri din Sighişoara, să facă lobby la toate forurile oculte din Europa, inclusiv la marele maestru Alfred Koska, în favoarea unei asemenea locaţii profund neinspirate, să inducă opinia publică în eroare cu privire la fezabilitatea proiectului, să strângă fondul prin subscripţie publică, să beneficieze de exemplul personal al premierului Năstase, care a decartat una sută milioane de lei (vechi – n.m.), să piardă în faţa argumentelor unor fundaţii de salvare a Sighişoarei de la dezastru, avându-i în frunte, printre alţii, pe prinţul Charles, să umble cu proiectul din post în post, ca hoţii de cai târâţi în lanţuri de jandarmi, după care să dispară ca măgaru-n ceaţă, aruncând pisica moartă în curtea societăţii Fondului pentru Dezvoltare Turistică (FDP) Sighişoara.

Vă reamintim că societatea FDT ar fi trebuit să implementeze proiectul Dracula Park, în perspectiva în care acesta s-ar face la paştele cailor, în Sighişoara; că, în cadrul acestei societăţi, Consiliul Local Sighişoara deţine 95% din acţiuni şi va suporta 12 milioane de dolari din totalul investiţiei; că FDT a tocat deja miliarde de lei pe studiile de fezabilitate şi măsurătorile topometrice. Rănit de moarte, Şpagathon a răcnit din fundul rărunchilor că există în ţara asta indivizi care vor cu tot dinadinsul să compare Dracula Park cu ţeapa FNI sau cu jaful Băncii Internaţionale a Religiilor, şi nu ştim de ce avem sentimentul că aceşti indivizi au o presimţire cât se poate de întemeiată. În ciuda asigurărilor date de Şpagathon, că: “Dacă noi eram la Londra, nu la Bucureşti, şi dacă se aruncau în presă, pe o campanie murdară şi probabil plătită, tot felul de informaţii false, cei care sensibilizau astfel acţionarii într-un sens nedorit şi nu produceau dovezi palpabile în Justiţie ar fi plătit zeci de milioane de dolari despăgubire. Dar noi suntem în România. Dânşii profită de faptul că eu încerc chiar să şi fac treabă”. Şi a făcut treabă Şpagathon: a părăsit portofoliul Turismului, proaspăt desfiinţat, şi a venit cea mai dogită goarnă a partidului de guvernământ (PSD – n.m.).

Şi, colac peste pupăză, la scurtă vreme, profeţia draculoscepticilor s-a adeverit în toată hidoşenia ei, când Banca Carpatica a fost devalizată de unul dintre noii ţepari apăruţi după alegerile din 2000, Gheorghe Medinţu, cu 30 de miliarde de lei (vechi – n.m.). Medinţu a fost prins în flagrant, în timp ce dădea o şpagă de 3.000 de euro pentru acest împrumut fără garanţii. În martie 2003, Parlamentul a dezbătut moţiunea ţeapa carpatică a Fondului Dracula. Drept consolare, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a garantat că persoanele care au cumpărat acţiuni la FDT îşi vor putea recupera sumele investite, dacă parcul nu se va face la Sighişoara. În consecinţă, primarul Sighişoarei a zis că investitorii nu îşi vor recupera sumele în totalitate. În concluzie, facem şi noi o întrebare: ştie cineva cine este Ilie Carabulea? (“Academia Caţavencu”, nr. 644/2004)

Citeste si articolele:

• Cat de „libera” era presa in perioada cand premier era infractorul Adrian Năstase
• Raportul Armaghedon: jaful PeSeDist
• PSD = ciuma roşie = Mafia – manual de funcţionare (I)
• Jeguri din PSD, mafioţi roşii, românii nu sunt o naţie de hoţi!
• Statul PSD = ciuma roşie e un ţaran prost, şi gras, dependent de şpagă