A șaptea dimensiune

Era pe undeva normal ca tratatul de la Bucureşti să nu fie luat în seamă nici de Moscova şi nici de Stambul. Prin urmare, războiul ruso-turc continuă să se desfăşoare glorios pe pământul românesc.

În primăvara lui 1773, micile cafturi de gherilă se întind de-a lungul Dunării şi în Dobrogea, tulburând apa pescarilor lipoveni şi pârjolind iarba oierilor machidoni. La un moment dat, ruşii incendiază Turtucaia. Turcii, văzând incendiul de la distanţă, obţin unul şi mai mare cu ajutorul Cernavodei.

În ianuarie 1774, turcii îi fac terci pe tătarii care apărau cauza rusă în staţiunea bulgărească Varna, dar în mai găgăuzii din armata turcă sunt făcuţi pilaf la Silistra. Rusciukul e ocupat – normal – de ruşi, iar marele vizir otoman se dă prins la Şumla. Acest ultim aspect al războiului duce la pacea de la Kuciuk-Kainargi, un sat din Dobrogea, celebru prin sculptorii, pictorii, poeţii şi matematicienii săi – estompaţi de atunci încoace de faima acestui tratat uitat de toată lumea.

Ca oricare biznis internaţional încheiat pe teritoriul românesc, câştigurile noastre au fost depăşite doar de pierderi. Principalii profitori ai păcii, în afară de ruşi, au fost – evident – turcii: doar era vorba despre războiul ruso-turc!

Turcii păstrau dominaţia asupra obsedantelor ţări române, noi primind în compensaţie dreptul ca ruşii să se poată amesteca în relaţia noastră cu turcii. Ca supliment, primeam asigurarea că de-acum încolo tătarii vor umbla nestingheriţi prin stepele limitrofe, dreptul lor de a prăda liber intrând în concordanţă cu libertăţile omului călare. Tot la capitolul avantaje putem consemna libertatea comerţului pe Marea Neagră, fapt ce va conduce la accelerarea transporturilor otomane dinspre insula de latinitate spre Stambul.

Şi fiindcă veni vorba de marea slavă, întreaga boierime şi Biserica aveau de acum înainte dreptul să se ploconească omoloagelor ruseşti. Trebuie să recunoaştem: nici măcar o guvernare democratică nu putea obţine asemenea efecte. (“Academia Caţavencu”, nr. 527/2002)

Citeste si articolele:

• Tot stăteam noi prost cu banii, deci ne-au jefuit cumanii
• N-avem oşti, dară iubirea de moşie era zid, peste care sărea lesne când un hun, când un gepid
• Gotul neprins e migrator cinstit
• Marcomanii fac toţi banii
• Sub povara de tatar, tara toata-i un gratar