A șaptea dimensiune

Nu ştiu de ce, dar am impresia că tembeliziunile din Românica, mai ales cele din trustul PRO, aleg cele mai idioate filme pentru a le prezenta seară de seară. În afara faptului că repetă aceste filme de ‘jde mii de ori pe an, cei care se ocupă de alegerea filmelor şi-au dat seama, probabil, că se mai uită la tembelizor doar cei cu IQ-ul atât de mic încât acceptă să privească la toate rahaturile prezentate pe sticlă. Şi cum, mai zilele trecute, PRO TV-ul sau [...]

Citeste mai mult...

În urma discuţiei în contradictoriu cu cetele dace, generalul Oppius Sabinus demonstrase că nu era mare lucru de capul său – cap care făcea acum o figură solitară pe mobilierul ascetic din livingul lui Decebal. La auzul raportului militar despre dezastru, împăratul Domoţian a încălecat imediat pe-o şa şi a ordonat legiunilor aşa: “Romani, vă ordon, treceţi Istrul!”. (În mintea sa, tulburată de binefacerile vinului moesian, împăratul îşi organizase citatele istorice cu o senilitate plină de farmec dionisiac. [...]

Citeste mai mult...

Echivalentul filmelor de o idioţenie rară cu Steven Seagal, omniprezente la tembeliziunile din Românica zilelor noastre, mai ales în cele ale trustului PRO, din urmă cu nişte zeci de ani, erau filmele cu Piedone. Aş fi nedrept faţă de filmele cu Piedone, care aveau şi ceva umor, dacă aş pune chiar semnul egal între filmele în care joacă cei doi actori. Repet, filme mai idioate ca cele în care joacă acest Seagal, care-i bate pe toţi cu un deget, şi-i împuşcă mai uşor decât în desene animate, nu am întâlnit. [...]

Citeste mai mult...

Când trupele lui Domiţian s-au bulucit pe malul Istrului (Dunării) ca să admire în unda clară zbenguiala caraşilor geto-daci, regele strămoşilor noştri – el însuşi strămoş de-al nostru – era Duras. De felul lui, Duras era cam papagal – sau, dacă vreţi, rara avis, cum spuneau romanii în latineasca lor vulgară. Aşa că, văzând că se îngroaşă gluma şi că legiunile înarmate până-n dinţi n-au venit în interes pur pescăresc, papagalul abdică de la măririle regale şi-i [...]

Citeste mai mult...

Unul dintre păcatele inevitabile ale democraţiei este acela că orice incult, orice prostănac şi orice imbecil are dreptul la opinie. Mai are şi dreptul de a vota, dar asta-i altă poveste. Am remarcat pe Facebook multe postări în care tot felul de personaje sunt acuzate că fac parte din francmasonerie şi, vezi Doamne, acesta ar fi motivul pentru care, noi românii, suntem o ţară făcută praf tocmai de cei amintiţi mai sus sau de cei votaţi de respectivii. Ca să n-o mai lungim foarte mult cu [...]

Citeste mai mult...

Odată cu bătălia mâncată de la trupele lui Rubrius Gallus, dacii au înţeles un adevăr amar: o epocă plăcută din scurta lor istorie tocmai lua sfârşit; o epocă rară şi greu de repetat, în care strămoşii noştri blânzi şi sedentari s-au jucat cu vecinii lor mai primitivi de-a năvălirea. Anii frumoşi ai invaziilor nocturne, pigmentate de superbe pălălăi rurale şi urmărirea prin lanuri a cochetelor văduve barbare s-au dus însă.

După nefastul an 69 e.n., [...]

Citeste mai mult...

Unii oameni au prostul obicei să gândească în loc să muncească. Acesta este şi cazul lui John Locke (1632 – 1704), un englez provenit din lower middle-class. Când avea 17 ani, revoluţia engleză culminase cu decapitarea lui Carol I, iar Anglia era condusă de Cromwell, care era Lord Protector. În 1688 a debarcat în ţară Wilhelm de Orania şi Iacob al II-lea părăseşte Anglia. Chestia asta britanicii o numesc “Revoluţia glorioasă”.

După două revoluţii, decapitarea unui rege şi fuga [...]

Citeste mai mult...