A șaptea dimensiune

În epoca fanarioţilor, Poarta Otomană a lansat o profitabilă modă a transferului de domni, un soi de Intermercato valaho-moldovean prin care domnitorul compromis de biruri în Moldova era uns ca nou-nouţ în Ţara Românaescă şi viceversa. (Moda fanariotă a fost aplicată cu sârg şi de dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu, prin ceea ce se numea atunci “rotaţia cadrelor”, adică prim-secretarii comunişti de la judeţe (şefii de facto ai judeţelor) erau trecuţi de la un judeţ la [...]

Citeste mai mult...

Povestea porcului – filé de dosar

Cu pâine şi sare, de parcă-l făcuse mă-sa călare

A fost nevoie să moară în oraşul Ploieşti câţiva copii nevinovaţi, minţiţi de un săltat pe care nu l-ar fi oprit nici un regiment de puşcaşi în paranoia lui inconştientă. Pentru că bivolul simţea nevoia să mugească. Pe toate undele, pe toate canalele de televiziune. De neoprit în furia lui, aşa-zisă patriotică, în care nişte zdrăngari îl acompaniau, el făcea pe Bob [...]

Citeste mai mult...

Imediat ce Nicolae Mavrocordat, domnitorul Moldovei, a fost avansat în poziţia de domnitor al Ţării Româneşti, pe tronul de la Iaşi s-a instalat Mihai Racoviţă. Fără absolut nicio legătură cu marele savant Emil Racoviţă, care putea la o adică să-i fie stră-stră-stră-nepot, Mihai punea mare preţ pe domnie. Din nefericire, un preţ şi mai mare punea Marele Vizir al Porţii Otomane, la care trebuia achitată peşin contravaloarea serviciului de numire. Aşa că, trezindu-se [...]

Citeste mai mult...

Sigur, zice intelectualul român, noi nu suntem aşa de tari ca cehii, pentru că noi n-am avut un Havel. Parcă dacă aveam, ştiam să-l preţuim! De pildă, cehii n-au avut o Monica Lovinescu, noi am avut-o, dar chestia asta aproape că nu ne foloseşte la nimic. Am uitat-o sau ne forţăm s-o uităm. Ceea ce nu putem uita combatem tovărăşeşte şi reducem la scara noastră de mitici mărunţi.

Pentru cel care citeşte însemnările Monicăi Lovinescu, [...]

Citeste mai mult...

După veacuri şi veacuri de epoci greşite, profund nepotrivite cu vocaţia ascunsă a dârzului nostru popor, istoria românilor ajunge la un binemeritat liman: epoca fanariotă. Croită parcă anume pe măsura şi formele gintei balcanice, vremea domniilor greceşti a fost, într-un fel, un delicios fistic turcesc aşezat pe o aromată baclava latină. Secolul mandatelor din Fanar a trezit adâncimi de caracter uitate şi virtuţi aţipite sub graba eroismelor din trecut, redând [...]

Citeste mai mult...

Numai ideea că am să-l cunosc pe marchiz m-a făcut să mă port mult mai drăgăstos cu prietena mea în noaptea dinaintea spectacolului. Aşa că a doua zi eram amândoi cu buzele pline de sânge, mestecând care un fragment de ureche, care unghii smulse, instalaţi ca doi elevi silitori în faţa marelui ecran. Ei bine, în loc de chinuri autentice, am văzut un film chinuit (Quills – Marchizul de Sade, regia: Philip Kaufman; cu: Geoffrey Rush, Joaquin Phoenix, [...]

Citeste mai mult...

În primăvara lui 101 începe cel mai important capitol din viaţa poporului dac: moartea eroică a primilor căzuţi în războiul cu romanii. Traian îşi debarcă legiunile la Lederata şi porneşte seria marilor victorii ale etnogenezei române. Din nefericire, detaliile martiriului dac s-au pierdut odată cu filele cronicii. De bello dacico, opera de căpătâi a conflictului, dictată de împărat sub impresiile masacrului de cucerire, a dispărut [...]

Citeste mai mult...