A șaptea dimensiune

Agonia partidului

Această perioadă a cunoscut apariţia a ceea ce mai târziu a devenit cunoscută sub numele de Doctrina Brejnev a suveranităţii limitate, pe baza căreia a fost justificată intervenţia forţelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia, în august 1968. (În realitate, aceasta a fost doar o reformulare a mai vechii dogme a solidarităţii necondiţionate faţă de URSS). În cazul Primăverii de la Praga, Ceauşescu a jucat cu abilitate cartea independenţei [...]

Citeste mai mult...

Neocomuniştii din PSD, cei care au transformat această ţară într-o ţară de asistaţi sociali, cred în continuare că banii sunt totul. Adică, vezi doamne, cei cu venituri mici trebuie ajutaţi.

Dar n-am auzit niciodată de la Geoană şi bolşevicii săi următoarele: cei cu venituri mici trebuie să respecte şi ei legea (să-şi plătească amenzile), cei cu venituri “mici” trebuie să-şi declare toate veniturile (evaziunea fiscală e în floare), protejaţii pesediştilor trebuie să [...]

Citeste mai mult...

Când peneliştii i-au dat afară de la guvernare pe cei de la PD, am crezut că Tăriceanu o să fluiere a pagubă şi n-o să mai aibă de unde să facă rost de oameni pentru toate funcţiile care i-au rămas. Dar ne-am speriat degeaba. Păi, ce, nu mai rămăseseră asistenţi personali, ăia care aduc ibricul de cafea, răspund la telefon şi cară mapa? Adică amărâţii aştia, care nu au fost în stare să termine o facultate, nu pot să voteze liniştiţi în consiliile [...]

Citeste mai mult...

Agonia partidului

La sfârşitul anului 1965 sau la începutul lui 1966, Ceauşescu l-a însărcinat în secret pe Vasile Patilineţ, un mare specialist în dosare politice, cu lansarea unei anchete privind represiunea internă din partid din anii 1950205. Această idee era legată de strângerea de documente referitoare la implicarea directă a lui Alexandru Drăghici în asasinarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu.

Congresul al IX-lea a devenit unul dintre [...]

Citeste mai mult...

În dictatura comunistă au existat – pe lângă trepăduşii bolşevici şi securişti (turnători sau ofiţeri) – categorii profesionale care “înfloreau”, pe lângă masa amorfă a poporului, care murea încet, dar sigur.

Astăzi vom vorbi despre şoferii de autobuz. Într-o Românie în care ponderea celor cu maşini personale era de maximum 10 % din populaţia majoră, şoferul de autobuz era dumnezeul tău. Chiar dacă circulai precum basarabenii în 1939, odată [...]

Citeste mai mult...

Învăţământul particular e o mare afacere în România. Universitatea Titu Maiorescu are 15.000 de studenţi. Cei 15.000 plătesc o taxă anuală de 450 de euro (se întâmpla în 2008 – n.m.). O parte, cei de la facultăţle mai grele, plătesc chiar şi o mie de euro. Dar putem să rămânem la 450 de euro liniştiţi. Înmulţim 450 cu 15.000 şi ne dă 6.750.000 de euro pe an. Credeţi-mă, putem rotunji liniştiţi până la şapte milioane.

Au [...]

Citeste mai mult...

Agonia partidului

Ascensiunea clanului Ceauşescu, nesfârşita promovare politică a rudelor mai apropiate sau mai îndepărtate ale familiei prezidenţiale, au amplificat criza socio-politică. Partidul era epuizat, membrii de partid erau demoralizaţi, iar intelighenţia era deprimată. Cultura română era afectată profund de exodul către Occident al multor [...]

Citeste mai mult...