Pe vremea când Ucraina era gubernie rusească, Kiev-ul dorea distrugerea Deltei Dunării, rezervaţie naturală inclusă în patrimoniul UNESCO (II)

duminică, iulie 25, 2021 14:23
Posted in category Mass-media

Dictatura criminalului KGB-ist Vladimir Putin

Canalul Bîstroe este o afacere a mafiei lui Kucima (preşedintele prorus al Ucrainei la acea vreme – n.m.) şi parte a unui plan de sabotaj îndreptat împotriva României (articol din august 2004 – n.m.)

O să vă avertizăm cu privire la riscurile ca un capital mafiot, precum cel ucrainean, să prindă cheag pe un teritoriu fragil, precum Delta Dunării. O să vă arătăm că toate firele acestei afaceri gangstereşti, pe care o reprezintă construcţia canalului Bîstroe, duc la cabinetul preşedintelui Leonid Kucima. O să vă demonstrăm că omul direct interesat de construcţia canalului este şeful găştii mafiei de stat a Ucrainei. Îl cheamă Viktor Pinciuk. Este însurat cu Olena, fiica lui Kucima. Este deputat în Rada de la Kiev. Controlează capacităţile siderurgiei ucrainiene şi are nevoie ca de aer de canalul Bîstroe, pentru a-şi transporta fabricatele spre Europa occidentală. Plus de asta, canalul scurtează ruta de transport dintre Krivoi Rog şi combinatul Ispat Sidex de la Galaţi. România a investit peste o jumătate de miliard de dolari în combinatul de concentrate de fier de la Krivoi Rog, începând din comunism, iar acum (era 2004 – n.m.) această sursă vitală pentru funcţionarea siderurgiei gălăţene riscă să fie controlată tot de Pinciuk.

Ginerele prezidenţial figurează în poziţia 10 în topul celor 30 de miliardari est-europeni, cu o avere estimată (în 2004 – n.m.) la 1,3 miliarde de dolari, cu afaceri în siderurgie şi mass-media. O asemenea avuţie nu se poate acumula decât prin afaceri mafiote.

De altfel, Pinciuk a făcut obiectul unei investigaţii americane, în septembrie 2003. Echipa avocatului Herold Rosenthal s-a deplasat la Kiev, unde a strâns date cu privire la fostul premier Pavlo Lazarenko, arestat în SUA pentru spălare de bani şi asociere criminală. Iniţial, Lazarenko a fost acuzat de regimul de la Kiev că ar fi ordonat două asasinate. Fuge în SUA, iar în 1999 este inculpat şi pus sub arest la domiciliu, unde aşteaptă (aştepta în 2004 – n.m.) să fie citat şi judecat. În acelaşi timp, echipa i-a mai interogat şi pe preşedintele Kucima, pe vicepremierul Azarov şi pe ministrul Apărării, Marciuk. Prezenţa americanilor la Kiev lasă loc speculaţiei că Lazarenko a primit, de la Kucima şi de la acoliţii săi, comanda să spele o mare cantitate de bani, produsă prin activităţi criminale. Ceilalţi apropiaţi ai preşedintelui Kucima, direct interesaţi de construcţia canalului, sunt: Renat Ahmetov, Olexii Martinov şi Volodimir Pop. În iunie (2004 – n.m.), companiile lui Victor Pinciuk şi ale lui Renat Ahmetov, patronul clubului de fotbal Şahtior Doneţk, dar care controlează industria din Bazinul Donbas, au achiziţionat, cu aproape un miliard de doalri, 93 de procente din pachetul de acţiuni ale societăţii Krivorijstal, cea mai importantă fabrică de oţel din Ucraina.

Kucima i-a aranjat ploile lui Ahmetov, pe vremea când a fost preşedintele Uniunii industriaşilor şi întreprinzătorilor din Ucraina, înainte de a fi ales şef de stat, în 1994. Ahmetov a mai cumpărat şi acţiunile combinatului siderurgic Dzerjinski şi pe cele ale fabricii de feroaliaje de la Nikopol. Licitaţiile au fost câştigate de Ahmetov în condiţii dubioase, în detrimentul grupurilor şi companiilor LNM – anglo-indiană, US Steel – americană şi Severstal – rusească. Ahmetov figurează la poziţia 6 din topul miliardarilor est-europeni, cu o avere cifrată la 1,7 miliarde de dolari (în 2004, la valoarea dolarului din 2004 – n.m.), cu afaceri în extracţia cărbunelui, metalurgie, construcţii de maşini şi fotbal.

Olexii Martinov este administratorul societăţii Feral (UK) Ltd. din Marea Britanie, cu capital ucrainean, care a cumpărat societatea Feral SRL din Tulcea, singurul combinat din ţară care produce feroaliaje. Este proprietarul unor combinate siderurgice din Ucraina, Bulgaria şi SUA şi al băncii Bank IBU din Ucraina. Societatea Feral (UK) Ltd. intenţionează (intenţiona în 2004 – n.m.) să achiziţioneze întreaga infrastructură a societăţii Delta-nav din Tulcea, pentru a prelua sub controlul ei activităţile portuare şi transporturile maritime ce se desfăşoară în judeţul Tulcea.

Vladimir Pop este patronul firmei Akva, din oraşul Reni, de pe frontiera cu România. Desfăşoară activităţi comerciale în domeniul piscicol, în sectorul ucrainean al Deltei şi pe braţul Chilia. A constituit, împreună cu banditul Cornel Savin, societatea comercială mixtă cu profil piscicol Masiva SRL din Tulcea, cu punct de lucru în zona Hlebea, în incinta Chilia Veche. În cadrul firmei, Pop deţine capitalul majoritar, cu 85 de procente din pachetul de acţiuni. Intenţia lui Pop (din 2004 – n.m.) este să populeze cu piet de peşte suprafaţa de 1.300 de hectare de luciu de apă, concesionată de firma Masiva. Pop a contractat (în 2004 – n.m.) întreaga contitate de puiet produsă de institutul de specialitate din Galaţi. Pop mai intenţionează să populeze cu puiet de sturion de apă dulce, produs în Ucraina, suprafaţa concesionată, pentru a încrucişa speciile de sturioni autohtoni cu cei importaţi. Scopul lui este acela de a promova interesele grupurilor mafiote agreate de Kucima, pentru a desface pe piaţa occidentală, sub marcă românească, peştele produs în Ucraina. Pentru aceste servicii, Savin este plătit (era plătit în 2004 – n.m.) de Pop cu 1000 $ pe lună. Pop a contactat şi autorităţile judeţului Tulcea, în intenţia de a înfiinţa un punct de trecere a frontierei între localităţile Orlovka şi Isaccea. Scopul lui real este de a pune mâna pe fondurile PHARE destinate proiectului de deschidere a punctului de trecere.

Dacă aceste planuri diabolice, promovate de Viktor Pinciuk, Olexii Martinov şi Volodimir Pop vor reuşi, peste Delta Dunării va fâlfâi drapelul Ucrainei. Sunt o mulţime de date care acreditează ipoteza că serviciile secrete ucrainiene au pus la cale strategii de sabotaj împotriva României. Istoria lor a reţinut eşuarea intenţionată a navei “Rostock”, încărcată cu lingouri de fier, pe canalul Sulina, pentru a bloca circulaţia navelor maritime şi a da peste cap economia românească.

Alta, că o serie de explozii şi incendii misterioase, produsă în ultimii 15 ani (1989 – 2004, n.m.) pe platforma siderurgică de la Galaţi, puteau fi provocate de o mână criminală.

Şi, în fine, ultima pacoste cu care ne-am pricopsit este acest canal criminal, care face parte dintr-o strategie de sabotaj pe termen lung, îndreptat împotriva României, pe câteva etape.

Prima este includerea (în 2004 – n.m.) Insulei Şerpilor în sectorul ucrainean al Rezervaţiei Biosferei “Dunărea”, printr-un decret prezidenţial, emis deja de Kucima.

A doua etapă este scoaterea de sub controlul românesc şi occidental a transporturilor de mărfuri ucrainiene, tranzitate în acest moment pe canalul Sulina, spre platformele industriale de la Reni şi Ismail. După o prealabilă descărcare a mărfurilor ucrainiene în instalaţiile portuare de pe Insula Şerpilor, ele vor fi reîncărcate în nave de capacitate medie şi transportate, pe canalul Bîstroe, spre cele două platforme şi spre Occident.

A treia etapă este achiziţionarea societăţii Deltanav din Tulcea de către Martinov. Dacă acest demers se va finaliza, valoarea manoperei de încărcare/descărcare va creşte discreţionar sau se vor întârzia operaţiunile, blocând producţia de la Ispat Sidex Galaţi şi Alum SA Tulcea.

Planul de sabotaj era coordonat de Serviciul de securitate al Ucrainei (SBU), condus de generalul-lt. Igor P. Smeşko, numit director în septembrie 2003. Smeşko a trecut pe la comanda Directoratului central al informaţiilor militare şi a fost avansat şef al Comisiei de securitate şi informaţii a lui Kucima.

Prezenţa agenţilor SBU pe teritoriul nostru , unde şi-au constituit puternice reţele de informaţii, a devenit (în 2004 – n.m.) alarmantă. SBU cunoaşte mediul de afaceri din România (din 2004 – n.m.) şi slăbiciunile lui şi gestionează întreaga situaţie politico-economică creată de criza canalului Bîstroe.

În Ucraina, SBU controlează (controla în 2004 – n.m.) o parte din organizaţiile non-guvernamentale, iar prin Pinciuk, mass-media. Conforma datelor furnizate de Reporters sans frontieres, de la câştigarea independenţei, în Ucraina au fost asasinaţi 20 de jurnalişti.

Ca preşedinte de stat, Kucima a ordonat asasinarea jurnalistului Grigori Gongadze, care l-a acuzat de corupţie. Ofiţerii SBU l-au răpit de pe stradă, l-au drogat cu thiopental, l-au decapitat şi i-au aruncat cadavrul într-o pădure.

Există indicii că SBU a finanţat o organizaţie non-guvernamentală ucraineană, a cărei misiune este aceea de a limita impactul mediatic produs de consecinţele, în plan ecologic, ale construcţiei canalului Bîstroe. Organizaţia urmează să stabilească contacte în România, să ungă osia cu bani negri şi să diminueze protestele ecologiştilor.

Braţul Bîstroe străbate delta secundară a braţului Chilia şi tarversează o zonă cu regim de protecţie integral, pusă sub jurisdicţia UNESCO. Delta secundară face parte din Rezervaţia Biosferei “Dunărea” din Ucraina şi este inclusă, ca şi Delta Dunării, în Convenţia RAMSAR, ca zonă umedă de importanţă internaţională.

În zona braţului Chilia, unde se desfăşoară (se desfăşurau în 2004 – n.m.) lucrările canalului Bîstroe, se află un important habitat de chire de mare şi rândunici de apă, care cuibăresc pe bancurile de nisip Pticia. Din cauza zgomotului produs de utilaje, mii de păsări şi-au părăsit cuiburile, inaugurând o hecatombă ecologică.

Cea mai cumplită consecinţă a tăierii canalului este că regimul hidrologic pe braţele Dunării va afecta biofiltrarea şi va conduce, în final, la colmatarea unei serii de lacuri şi braţe secundare cu debit restrâns.

În ciuda tuturor protestelor naţionale şi internaţionale, pe mafiotul Kucima l-a durut în tohăs şi şi-a văzut de treabă. Kucima s-a specializat în rachete şi a activat timp de 22 de ani pe cosmodromul de la Baikonur, din fosta URSS. În ceea ce-l priveşte pe criminalul care conduce Ucraina, pentru noi nu este nicio diferenţă între a fi rachetist sovietic sau raket ucrainean. (“Academia Caţavencu”, nr. 662/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu