Preţul tăcerii şi preţul adevărului

miercuri, septembrie 21, 2022 17:29
Posted in category Justitie

Citat
Am preluat acest titlu de la un material publicat de „Recorder”, deoarece se referă la justiţia din România, acolo unde tăcerea are un preţ, iar adevărul are alt preţ.

Înainte de a vedea cum arăta (in)justiţia din România prin 2004, în (semi)dictatura puşcăriaşului Adrian Năstase, aş aminti de un curent de opinie destul de greşit, prezent la mulţi dintre cei care se plâng de justiţia din România. Aproape toţi se declară nemulţumiţi de actul de justiţie în sine, uitând că acest act este doar efectul. Cauzele injustiţiei din România sunt multiple, iar printre ele se află legile strâmbe care guvernează sălile de judecată. Până la urmă un judecător aplică o lege, iar această lege poate fi cauza nedreptăţii. Din păcate, în special PSD = ciuma roşie, politicienii au transformat sistemul legislativ într-o junglă pentru corupţi, hoţi şi mafioţi, iar procurorii şi judecătorii joacă, vrând-nevrând, în acest scenariu horror.

Şi acum articolul din 2004.

Un judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi caută dreptatea

Anul Domnului 2004. Al domnului Adrian Năstase, în care absurdul kafkian îmbracă forme pure. În care dl Mihai Ciubotaru, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 15 septembrie 1998, a depus cerere pentru a fi reinvestit în funcţie. Dl. Ciubotaru îndeplineşte condiţiile legii: a lucrat 45 de ani în magistratură şi a primit, din mâna preşedintelui Iliescu, Diploma „Meritul Judiciar” Clasa I.

Singurul „răspuns” a fost acela că nu şi-a mai luat salariu din 15 septembrie 2004 (articolul apărea în 20 octombrie 2004 – n.m.), deşi în cursul aceleiaşi zile a judecat 64 de dosare. Nimeni nu i-a comunicat că este eliberat din funcţie, cu atât mai mult cu cât magistraţii pot fi eliberaţi doar prin decret prezidenţial, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pentru următoarele cazuri: demisie, pensionare la termen, transfer într-o altă funcţie, incapacitate profesională, în urma unei sancţiuni disciplinare, condamnare definitivă pentru o infracţiune.

Dl. Ciubotaru nu este eliberat din funcţie. Am căutat o explicaţie logică a tăcerii Justiţiei în cazul Ciubotaru şi am găsit o mulţime: dl Ciubotaru a judecat un proces de calomnie, intentat de fostul senator PSD Radu Timofte jurnalistului Ionel Dălban. Opinia separată a dlui Ciubotaru, care nu subscrie la sentinţa completului, îl ajută pe ziarist să câştige procesul la Strasbourg. Timofte îl ameninţă pe judecător cu represalii.

Alte ameninţări îi parvin de pe urma sentinţelor date de dl Ciubotaru în procesul lui Miron Cozma şi în condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu.

Între timp, Timofte ajunge şeful SRI, ziaristul moare de inimă rea, iar represaliile nu întârzie să se abată asupra judecătorului, care este avertizat că va fi evacuat din mizeria de cămin unde este cazat de şase ani, de când a fost transferat la Bucureşti.

Dl Ciubotaru informează conducerea instanţei supreme că se va caza pe trotuarul din faţa Consiliului Britanic. Asta ca să fie solidar până la capăt cu obiectivele programului de integrare a României în Europa. („Academia Caţavencu”, nr. 671/2004)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu