Mafia din (in)justiţia românească (episodul 1)
vineri, august 12, 2022 14:23
Tot din (semi)dictatura PSD, pe vremea puşcăriaşului Adrian Năstase, pe atunci un fel de Dumnezeu al României, este şi ceea ce veţi citi mai jos.
Câteva fapte pentru care o ahuzăm pe Maria Huza, preşedinta Tribunalului Bucureşti
Vreţi o dovadă că reforma Justiţiei s-a încheiat? I-auzi aici. La Tribunalul Bucureşti s-au organizat alegeri (în 2004 – n.m.) pentru promovarea unui judecător în Consiliul de conducere. Adică acolo unde preşedinta Tribunalului, Maria Huza, nu are nevoie să fie deranjată. Mai exact, vă propunem o mostră despre cum îşi bate joc o judecătoare-preşedintă exact de legea care reglementează organizarea judecătorilor.
Legea (de organizare judecătorească) votată recent spune că, înainte de a fi aplicată, trebuie să fie elaborate normele de aplicare. Poate la nemţi, că la noi, preşedinta Maria Huza nu are nevoie de norme ca să-şi aleagă un judecător în Consiliu.
Drept care i-a invitat pe judecători să-şi depună candidaturile până luni (27 septembrie 2004). Până marţi, însă, a uitat de ideea cu candidaturile şi a distribuit, la adunarea generală, buletine de vot care conţineau 124 de nume. Adică toţi judecătorii, că voiau, că nu voiau să candideze.
Şi s-a trecut la vot. Listele cu voturile secrete au fost recoltate de vicepreşedintele tribunalului, dl. Iconomu. Care, după ce deschidea buletinul de vot şi îl lectura în fugă, îl privea temeinic în ochi pe alegător. După aia, voturile au fost numărate de comisia de numărare a voturilor. Care comisie? Normal, comisia numită de preşedinta Huza, că doar nu era să fie o comisie aleasă. Deci Iconomu, încă un judecător şi o grefieră.
Scorurile cele mai mari au fost: Daniela Panioglu – 21 voturi, Luciana Mera (19), Simona Meniţă (17), Adina Cornea (12). Primele două judecătoare sunt apreciate de colegi ca fiind mai băţoase. Despre celelalte două nu se poate spune acelaşi lucru (Simona Meniţă a fost singura care a avut acces la dosarul Păvălache, dosar în care se pomenea de o judecătoare căreia i se datora o mită, o judecătoare identificată ca „aia mare”).
Buun. Urmează, după vreo două zile, turul 2. Ei bine, pentru al doilea tur, konducătorii alegerilor au decis, în ciuda corului de proteste al judecătorilor, să intre nu primii 2 clasaţi, ci primii 4. Şi, după ce s-a votat din nou sub ochii lui Iconomu, lupta dintre primele două clasate a fost câştigată de a 4-a.
La ora la care vă povestim acest model de democraţie stalinistă, au fost depuse mai multe contestaţii. Pe care ne aşteptăm să le judece cu obiectivitatea chiar „aia mare”. („Academia Caţavencu”, nr. 669/2004)
Citeste si articolele:
