A șaptea dimensiune

Raport internațional: „Prea cinstitul“ guvern Ponta ne îngroapă în corupție

Lansat, ieri, la Berlin, de către Transparency International, „Indicele de Percepție a Corupției“, (IPC) plasează România în poziția 69 din toate cele 177 de state analizate. Dincolo de involuntara conotație sexuală, venită parcă direct din Kamasutra, această „poziție“, aflată undeva, pe la mijlocul clasamentului, este, în realitate, o palmă care cade greu, atât peste obrazul gros al guvernării USL-iste, cât și a lui Victor Ponta personal, în calitatea lui de prim-ministru: conform acestui clasament, România de astăzi este percepută ca fiind mult mai coruptă decât era cu doar un an în urmă.

Conform informațiilor prezentate de sait-ul „Transparency International“, „Indicele de Percepție a Corupției“ clasează țările în funcție de cât de corupt este perceput a fi sectorul public al uneia dintre țările supuse acestei monitorizări. Concret, „Este un indice compozit, care se bazează pe datele privind corupția din sondajele specializate efectuate de mai multe instituții independente de renume. El reflectă opinia oamenilor de afaceri și a analiștilor din întreaga lume, inclusiv a experților din țările evaluate“. În cuprinsul sondajelor folosite pentru elaborarea IPC, operatorii pun întrebări legate de folosirea incorectă a funcției publice în beneficiu particular, punând accentul, de exemplu, pe luarea de mită de către oficiali pentru achiziții publice, delapidarea fondurilor publice sau întrebări care verifică puterea politicilor anticorupție, procedeau în urma căruia se poate determina atât corupția din sfera politică, cât și cea din administrație.

Bazat pe datele culese de 13 instituții internaționale, printre care Banca Mondială, băncile asiatică și africană pentru Dezvoltare sau Forumul Economic Mondial, „Indicele“ este cuprins între „zero“, acordat unei țări percepute ca fiind la limita cea mai de jos a corupției și 100, care este acordat unei țări total „necorupte“.
Anul acesta „Indicele de Percepție al Corupției“ plasează, Danemarca și Noua Zeelandă care, cu cele 91 de puncte obținute de fiecare dintre ele, ocupă primul loc în privința corectitudinii de care dau dovadă autoritățile lor politico-administrative. Pe locurile următoare, cu câte 89 de puncte fiecare se află Finlanda și Suedia, urmate de Norvegia și Singapore cu câte 86 de puncte. La celălalt capăt al clasamentului, țările considerate cele mai corupte sunt Afganistan, Coreea de Nord și Somalia, cu câte opt puncte fiecare. Așadar, cu cele 43 de puncte pe care le-a „agonisit“ anul acesta, România este plasată pe poziția 69, la egalitate cu Italia și Kuweit. Oare vecinătatea cu Italia ar trebui să ne onoreze? Cu siguranță că nu, dacă ținem cont că acolo, Mafia este cea care face legea. Deși este plasată undeva, pe la mijlocul clasamentului mondial, cele 43 de puncte care i-au fost acordate, includ România în plutonul codaș al țărilor membre ale Uniunii Europene. În acest context, oficialii de la Transparency International au afirmat că: „Scorul obținut de România este expresia dezamăgirii pe care oamenii de afaceri și experții o împărtășesc deopotrivă cu privire la lipsa de rezultate a angaja­mentelor anticorupție asumate de clasa politică în timpul campaniei electorale de anul trecut, pe baza cărora au fost exprimate opțiunile electorale. Deși au fost înregistrate unele îmbunătățiri punctuale, inexistența unor măsuri anticorupție sistematice care să genereze rezultate concrete și sustenabile pe termen mediu și lung au condus la o pierdere accentuată de credibilitate a angajamentului politic, exprimată și în cadrul sondajelor și studiilor care compun Indicele de Percepției a Corupției.“

ADN-ul corupției

Iar în această privință, noi cei de aici, de acasă, știm foarte bine, și pe pielea noastră, că analiștii de la Transparency International au dreptate. În luna mai 2012, în momentul investirii primului cabinet USL-ist care i-a fost dat pe mână în urma moțiunii de cenzură care a dus la căderea cabinetului Ungureanu, Victor Ponta s-a lăudat că vom avea parte de „cel mai cinstit Guvern pe care l-a avut vreodată România“. Iar asta deoarece, după cum el își cânta osanale de unul singur, „Ca om al legii am în ADN-ul meu respectarea legii. Prioritatea zero a guvernului pe care îl voi propune va fi respectarea legilor acestei țări“. Din păcate pentru noi, în foarte scurt timp s-a dovedit că guvernarea USL-istă are o ereditate deosebit de încărcată. Mai întâi și mai întâi, am fost nevoiți să constatăm că ADN-ul său burdușit cu „respectarea legii“ era o poveste care nu-i mai adoarme nici măcar pe copii de grădiniță. Iar asta pentru că, plagiindu-și lucrarea de doctorat, el însuși a fost cel care a încălcat legea: oricum l-am suci și oricum l-am învârti, plagiatul este un furt. Ce-i drept, doar un furt intelectual care, până la urmă, tot furt rămâne.

Guvernul „ciuruit“ de ANI

Primele probleme au apărut încă de pe vremea în care Guvernul „Ponta I“ era doar un „embrion“ politic. Un embrion malformat care, încă dinainte de a fio apucat să se nască, era deja măcinat și vulnerabilizat de scandaluri privitoare la incompatibilități și și conflicte de interese. Primul „rateu“ guvernamental s-a numit Victor Alistar, propus pentru a ocupa funcția de ministru delegat pentru strategii guvernamentale. La scurt timp după ce l-a propus, Victor Ponta a fost nevoit să-l retragă de pe lista noului Guvern întrucât „candidatul“ era „posesor“ al unei decizii de incompatibilitate, care nu-i permitea să ocupe vreo funcție publică. Apoi, pentru Victor Ponta a urmat proba de foc a alegerii unui ministru al Educației. O probă dificilă în care el a dat-o în bară de două ori. Prima dată a fost PSD-ista Corina Dumitrescu, cea care și-a început „cariera“ de ministeriabil printr-o minciună strecurată în propriul ei CV, și și-a încheiat-o printr-un scandal de plagiat. După ea, Ponta și-a încercat norocul cu Ioan Mang, tot un PSD-ist cu state vechi de activitate. Ghinion: tot din cauza unui plagiat a dat-o de gard și cu ăsta. Atunci, aproape că am fi putut crede că deviza politică a guvernării Ponta era „Plagiatori din toată țara, uniți-vă!“, Ori și mai bine, cu o nuanță ușor ecleziastică: „Lăsați plagiatorii să vină la mine!“ Până la urmă, portofoliul de la Educație a fost ocupat, temporar, de către Ecaterina „Abramburica“ Andronescu, veșnica „soluție de avarie“, care a fost acuzată, și ea, de plagierea unor lucrări științifice.
Tot „incompatibilitatea“ a fost cea care l-a scos din Guvernul Ponta I și pe liberalul Mircea Diaconu, actorul-politruc care a părăsit „ringul“ târâș-grăpiș, abia după ce justiția l-a dibuit că ar fi ocupat în mod ilegal atât funcția de senator cât și pe cea de director al Teatrului Nottara.
Ceva mai târziu, tot ANI a fost cea care a „prășit“ Guvernul Ponta, de unde a îndepărtat alți câțiva „incompatibili“. Pe 1 octombrie 2012, ministrul Sănătății, Vasile Cepoi, numit din partea PSD, a demisionat după ce ANI l-a acuzat de conflict de interese și infracțiuni împo­triva intereselor financiare ale Comu­nității Europene, comise pe vremea când era director al Direcției de Sănătate Publică Iași. Apoi, o lună mai târziu, ANI i-a mai declarat incompatibili și pe Ovidiu Silaghi, ministrul Transporturilor, pe liberalul Eduard Helvig, ministrul Dezvoltării Regionale, pe Liviu Pop, ministrul pentru Dialog Social și pe Dan Mihalache, secretar general adjunct al Guvernului.

Guvernul „remaniat“ de justiție

După alegerile de anul trecut, în urma cărora ignoranța sau credulitatea electoratului le-a oferit USL-iștilor peste 70 la sută din voturi, Guvernul Ponta II s-a instalat la putere cu un tupeu greu de egalat. Un tupeu care, dublat de incompetență, a adus România într-o penibilă fundătură politico-economică. În aceste condiții, jocurile de culise și-au făcut de cap nestingherite prin Palatul Victoria. Iar în ultima vreme, singurii factori activi care au făcut „remanierile“ guvernamentale au fost DNA și justiția. Primul care a fost obligat să părăsească „ringul“ politic de la Palatul Victoria a fost ministrul liberal Relu Fenechiu. Trimis în judecată pentru corupție, el a și fost condamnat, în primă instanță, la cinci ani de pușcărie. Aflat la începutul încâlcitului drum pe care-l are de parcurs prin sălile de judecată, viceprim-ministrul Liviu Dragnea a fost și el, trimis în judecată, în „Dosarul Referendu­mului“, care se va judeca la Înalta Curte de Casație și Justiție. Un proces deosebit de complex în cadrul căruia liderul PSD va fi judecat alături de alte 74 de persoane, proces al cărui prim termen a fost fixat pentru date de 18 februarie 2014. Dar, contrar uzanțelor obișnuite, ministrul PSD-ist a anunțat că-și va păstra funcția până în momentul pronunțării unei sentințe definitive. În schimb, Varujan Vosganian, fostul ministru liberal al Economiei, ajuns și el pe mâna justiției, a recurs la o tactică perfect bărbătească: s-a ascuns sub mult prea largile poale ale imunității, cu care l-au acoperit colegii lui parlamentari care astfel au împiedicat organele de anchetă să-și ducă munca până la capăt. Astfel se face că nu avem absolut nici un motiv să-i contrazicem pe cei de la Transparency International atunci când vorbesc despre „lipsa de rezultate a angajamentelor anticorupție asumate de clasa politică în timpul campaniei electorale de anul trecut, pe baza cărora au fost exprimate opțiunile electorale“. Ei, bine că are Ponta o fi având el cine știe ce ADN dar cu siguranță că nu pe cel care determină respectarea legilor.

Sursa: Curentul; autor: Vasile Surcel

Citeste si articolele:

• Plagiatorul Ponta, suspect de omucidere
• Plagiatorul Ponta a vândut până și drapelul României
• Dormi liniștit, USL-ul fură fără jenă din banii publici
• Tătarul Cetin Ametcea, USLamistul de serviciu pe autostrada netului
• Victor Ponta, un demn urmaş al coruptului Adrian Năstase