Visul APV-istului român: să ajungă un om realizat; prin corupţie

joi, octombrie 13, 2022 6:03
Posted in category Mass-media

Citat Capatos

O precizare pentru cei care n-au prins armata obligatorie din Republica România (înainte de 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană): acronimul APV înseamnă Armată Pe Viaţă şi era folosit de băieţii liberi şi frumoşi pentru care armata era oarecum echivalentă cu puşcăria. Da’ erai şi „liber”. Erai „liber” să munceşti gratis pentru ofiţeri, erai „liber” să dai o şpagă ofiţerului de care viaţa ta depindea în mod direct, dacă-ţi doreai o permisie, adică să mergi o zi-două să-ţi vezi familia etc.

Ei bine, din acea perioadă putinistă a României este şi însemnarea de mai jos.

Mortua şest

Colonelul Marin Popescu, şeful Poliţei Rutiere Dolj, a îndurat ce-a îndurat supărarea că pe fiul lui, arbitru în divizia D, îl scuipă târgoveţii când arbitrează meciuri prin cătune şi, uf, bietul copil (problemă) îşi prăpădeşte bunătate de maşină bengoasă pe drumurile desfundate ale ţării.

„Lasă, tătucule, că aranjez eu să te muţi în divizia A!”, i-a promis colonelul, mângâindu-l pe portieră pe fi-su îninte ca acesta să demareze chirăindu-şi maşina. Şi a început să tragă sfori ca să-şi aducă odorul la mesele la care stau şi dau declaraţii în miezul Capitalei alde Crăciunescu ori Becali (în 2004 – n.m.).

Şi întrucât n-a fost schimbat din funcţie de 14 ani, graţie, printre altele, prieteniei sale emoţionante şi trainice cu Constantin Răducănoiu, fost coleg al său de strung şi de freză la Electroputere Craiova, şi solidarităţii date de faptul că este consătean cu Mitică Dragomir, din Bălceşti, judeţul Vâlcea, a găsit destule relaţii de la care să nădăjduiască ajutor pentru transferul beizadelei.

„Da’ n-o să fie degeaba!”, i-a avertizat pe cei care au dat semne că ar fi receptivi. Şi le-a arătat tuturor că este om cu stare: un cavou cât un palat pe care şi l-a construit încă din timpul vieţii în buricul cimitirului Sineasca, zona zero a morţilor celebri din Oltenia. „Aici mă voi odihni şi eu. Dar mai întâi să-mi văd băiatul aşezat la divizia lui, ca să pot să mor liniştit…”, a suspinat colonelul Marin Popescu cu glas îndurerat. („Academia Caţavencu”, nr. 672/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu