Andrei Savciuc despre comunism

luni, septembrie 10, 2012 21:27

Andrei SavciucViața are o logică extrem de ciudată, uneori. Sau poate moartea se suprapune violent peste un destin remarcabil. Nu știți cine este Andrei Savciuc? Nu știam nici eu până în urmă cu trei zile. Am întâlnit textul său despre comunism și mi-a plăcut. M-am întrebat cine ar fi putut scrie un asemenea text. Și am încercat o căutare pe net. Din păcate, dragii mei, Andrei Savciuc nu mai este printre noi. Un tânăr excepțional moare într-un accident rutier.

Cei buni pleacă și rămânem tot mai puțini cei care mai credem în ceva dincolo de mocirla morală din jur. Câți de Andrei Savciuc sunt în România? Foarte puțini. Dacă am fi mulți la fel ca acest tânăr basarabean, cu siguranță nu am mai fi etichetați ‘țigani’. Cu la fel de multă siguranță România ar fi admirată de lumea civilizată. Am fi un popor de oameni liberi, ce nu regretă nici o secundă sclavia comunistă. Andrei Savciuc scrie mai bine decât oricine altcineva despre comunism. Toți eroii basarabeni privesc spre neputința și lașitatea noastră. Le inspirăm milă oare? O țară măcinată de ură și dezbinare, de țigăneli de tot soiul, în viața reală și la tembelizor, ce sentiment poate induce? Andrei Savciuc nu mai este. Dar există în fiecare zi, dacă deschizi tembelizorul: infractorul Dumitru Dragomir, Romania TV, securistul Dan Voiculescu, Antena 3, Ion Iliescu, Realitatea TV, Mircea Badea etc. Andrei Savciuc, te-ai înșelat tu oare, atunci când ai crezut în schimbarea în bine a României condusă de foști comuniști? Haideți să citim un text care m-a impresionat.

In 27 iunie 1940, Romania cedeaza Uniunii Sovietice Basarabia. Din acest moment, pamantul nostru este supus sovietizarii. Procesul continua si astazi, nu la acelasi nivel si nu in totalitate pe aceiasi parametri, ce-i drept.
La sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial “conquistadorii” sovietici instaureaza comunismul si la Bucuresti. Aici, incetul cu incetul, ia amploare miscarea politica artificiala.
Interesant este ca, la inceputul anului 1945, Partidul Comunist Roman avea vreo 900 de membri. Dar, de indata ce s-a instalat puterea sovietica in Romania, au iesit ca din pamant mii de comunisti (ca prin Abracadabra, ar spune un arameu). Poate ca erau simpatizanti dinainte (sau poate nu), dar majoritatea lor s-au dat cu partidul numai pentru a fi de partea invingatorului.
Ce sa mai… Inceputul a fost mai marsav ca si sfarsitul.
Intelectualii, opozitia politica, toti am sperat atunci ca Occidentul ne va salva in 4-5 ani, dar salvarea a venit in 45 de ani. Pentru ca asa este istoria. Lucreaza in lunga durata.
Intelegem astazi ca ocupatia si imixtiunea sovietica a rasturnat valorile societatii romanesti. Vedem astazi rezultatul fenomenului peste tot: in comportamentul schizoid manifestat la scara mare, in demagogia scarboasa, in impasibilitatea cetateneasca, in agresivitatea legata de lipsuri, in oportunismul care a imbacsit tineretul, in moravurile stricate, in apucaturile alcoolice et caetera.
Schizofrenia comunista a durat cam 45 de ani. Iar acum suntem in perioada de convalescenta.
Regimul comunist, desigur, a avut realizarile lui: a redus considerabil analfabetismul, dar cand pui invatamantul si educatia nationala in slujba exclusiva a unor interese straine si unei ideologii mincinoase, nu anulezi oare tot castigul alfabetizarii?
Recluziune

Recluziune
Cand suprimi cu salbatica brutalitate orice libertate de gandire, nu anulezi oare orice castig material?
Vor spune unii: “Ce vorbesti, Savciuc? Pai, s-a extins reteaua soselelor asfaltate. S-au pus linii de cale ferata. S-au construit uzine. S-au dat apartamente. S-au… S-au…” Buuun, tovarase, dar calitatea acelor sosele este una submediocra, industrializarea a fost accelerata fortat si in modul cel mai nesanatos, ceea ce a dus la o urbanizare precipitata si de calitatea cea mai proasta. Pe scurt, toate s-au facut prost.
Mai mult decat atat, despre ce dezvoltare economica poate fi vorba, daca nu se respecta principiul solidaritatii? Nu se poate ca dezvoltarea sa vina in intampinarea nevoilor prezente, dar sa le puna in pericol pe cele ale generatiilor viitoare.
Iar afirmatia ca realizarile din perioada postbelica n-ar fi fost posibile fara regimul comunist este ridicola.
Cred insa ca mostenirea cea mai tragica lasata de regimul comunist nu consta atat in consecintele erorilor de optiuni economice, ci in faptul ca ne-a fost batjocorita cultura, valorile poporului roman. Tragic este ca in aceasta jumatate de secol sufletul romanului a trait o decadenta.
Un regim in care minciuna a fost ridicata la rangul de metoda de guvernare, in care teroarea a determinat lasitatea celor mai multi dintre noi, in care delatiunea a fost luata drept virtute, in care furtul a aparut ca legitim din cauza privatiunilor permanente, in care semnificativ era exemplul de inselaciune venit de sus, un asemenea regim nu putea sa nu lase urme.
Si iata ca acum avem toata pacostea si cei mai multi spun ca doar schimbul de generatii va schimba situatia. Eu insa am convingerea ca se poate azi, ACUM! Am incredere in schimbarea imanenta a tanarului roman. (Sursa)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Andrei Savciuc despre comunism”

  1. Lingai si curve bolsevice | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 26th, 2015 at 20:30

    […] Andrei Savciuc despre comunism […]

  2. O nouă formă de genocid în China comunistă: furtul de organe | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 27th, 2015 at 14:27

    […] Andrei Savciuc despre comunism […]

Adauga un comentariu