Cum a distrus PSD-ul Uzinele Semanatoarea

vineri, mai 26, 2017 17:18
Posted in category PSD = PCR

PSDO poveste horror de prin 1996, cu mafia PSD-istă în rolul agresorului, victima fiind poporul român rămas fără fabrici şi uzine

De ce Uzinele Semănătoarea au pus pe fugă combinele de la New Holland

Rolul televiziunii, controlate de PSD-ul de atunci, în prespălarea creierului ţărănimii

O anumită opinie provenind din mediul unor astrologi căldărari, de confesiune iehovistă şi care campează iarna la periferia gării Slobozia, susţine că numărul fiarei Apocalipsei – 666 – s-ar referi la frecvenţa de emisie a televiziunii naţionale. Noi nu zicem nici da, nici ba, întrucât problema ne depăşeşte de departe, însă, dacă e să luăm în calcul procentul cu care Iliescu s-a detaşat net de Cotroceni, şi să imaginăm apoi ce resorturi i-a animat pe cei care i-au dat, totuşi, voturile, gândul ne va zbura, implicit, spre televiziune (pe atunci nu exista Latrina 3, de exemplu, cea care a depăşit TVR-ul din anii 1990 în manipulare şi dezinformare – n.m.) şi la rolul ei de maşină de prespălat mintea şi aşa evaporată de tulburelul tranziţiei, a ţăranului mioritic. Exemplu: la data de 29 septembrie 1996, în plină campanie electorală, la emisiunea cu cel mai răvăşitor impact asupra glagoriei ţărăneşti, Ora satului, realizatoarea Dana Popescu dezinforma în direct şi la o oră de vârf, cu privire la aspectele de fond legate de constituirea noii societăţi New Holland Romania. După cum ştiţi din relatările presei centrale (se întâmpla în 1996 – n.m.), este vorba despre o societate mixtă, având ca acţionari pe unul dintre cei mai redutabili producători mondiali de maşini agricole (de la acea vreme – n.m.), New Holland – Marea Britanie şi Semănătoarea.

De ce trebuie împăiat Dumitru Popa

După ce a consacrat teoria refacerii proprietăţii întregului popor, Dana Popescu s-a înconjurat la emisiunea cu pricina de patru aşa-zişi reprezentanţi ai salariaţilor de la Semănătoarea, care au pronunţat următoarele sentinţe, vizavi de viitorul industriei româneşti de maşini agricole: “asociere păguboasă pentru stat şi întreprindere”; “vânzare de ţară”; “nu ne trebuie tehnologie străină, a noastră este mai bună”. Culmea dezinformării s-a produs în momentul în care Dana Popescu a prezentat o înregistrare video neprelucrată, având ca subiect un interviu cu directorul general al Institutului de Proiectări pentru Construcţia de Maşini (IPCM), din care reţinem următoarea întrebare a reporterului: “La cât estimaţi valoarea actuală a societăţii Semănătoarea?” Răspunsul directorului IPCM: “Evaluarea patrimoniului cred că se ridică la 100 – 120 milioane USD”. Aici înregistrarea a făcut clic! şi ţărănimea căzută în extaz a luat drept definitiv cuvântul directorului. Numai că brigada noastră mobilă a derulat mai departe caseta şi a aflat, astfel, ce a zis directorul în continuare: “Luând în considerare, însă, uriaşele datorii pe care le are semănătoarea , lipsa de perspectivă pentru produsele sale, valoarea de piaţă a societăţii, cifra de bază în negocierea cu partenerii străini se află undeva în jurul cifrei de 50 milioane USD”. Punct.

Mic tratat pentru stârpirea agriculturii româneşti

Lovitura de stat împotriva iniţiativei private ţărăneşti şi, implicit, a agriculturii, s-a produs şi se produce (se producea în 1996 – n.m.) prin intermediul TVR de un obscure grupuscul de pe lângă Consiliul de administraţie al societăţii “Semănătoarea”, cu complicitatea şi concursul deplin al realizatorilor de al Ora satului. Motivaţie: În momentul în care New Holland şi-a făcut cunoscută intenţia de a transfera tehnologie în România, adică producţia celor mai moderne tipuri de combine agricole, plus o injecţie de capital de 50 milioane USD, roiul de dăunători din Ministerul Agriculturii este cuprins brusc de panică. Văzându-şi periclitate poziţiile şi avantajele, aceste interfeţe palide, reprezentând cel mai degenerat segment al societăţii “Semănătoarea”, reuşeşte să blocheze, inducând un sentiment general de panică în mase, finalizarea documentelor societăţii mixte. Dându-se de ceasul morţii, grupusculul invocă o samă de motive, dintre care cel mai groaznic bau-bau se referă la faptul că noua societate va prelua numai 1300 de muncitori de la “Semănătoarea”, restul de 1300 urmând să rămână de izbelişte în vechea întreprindere, din care 800 având salariul asigurat în baza prestărilor de servicii pentru New Holland. După 3 luni de negocieri cu un partener balcanic, bătut în cap şi deprins ba cu frecatul mentee, ba cu bătutul apei în piuă, New Holland a acceptat, în fine, şi cererea de majorare a numărului personalului pe care urmează să-l preia, la 2000 de angajaţi, la Semănătoarea urmând să rămână abia 400.

Semănătoarea seamănă lei cu tata Guvernoiu

Într-o bună tradiţie vetristă şi semănătoristă, “Semănătoarea” este, precum puzderia societăţilor cu capital majoritar de stat, o uzină înglodată în datorii ciclopice şi supravieţuind doar ca urmare a unor masive injecţii bugetare. Producând combine uzate moral şi riscând să se dezasambleze în drum spre holdele de grâne, “Semănătoarea” mai are, în acest ritm, o singură şansă pentru a supravieţui: să se transforme într-un muzeu-cimitir al maşinilor agricole autohtone. Căci nici un producător agricol nu-şi permite să facă caca pe bani, investind într-o fosilă care aduce pierderi de producţie de 15%.

Clanul Oancea zis şi buha semănăturilor

Bunele intenţii ale societăţii New Holland au eşuat însă definitiv, în urma acţiunii de comando a colhoznicilor de la Ora Satelor. Curioşi din fire, cum ne ştiţi, şi chitiţi să descoperim ce se piteşte în subsolul acestei mânării, care părea să ascundă atrocităţi şi mai înspăimântătoare, am pus mâna pe cazma, am săpat la rădăcina întâmplării cu pricina şi am descoperit următoarele: apariţia în România a unui producător de clasă mondială ar strica definitiv socotelile importatorilor autohtoni de combine. Cel mai tare din parcare este coconul fostului ministru al agriculturii, Ioan Oancea, schimbat din funcţie pentru corupţie şi recuperat de Ion Iliescu, în funcţia de consilier prezidenţial pentru probleme de agricultură. Oancea junior este reprezentantul firmei Class, care a adus în România, în perioada când babacu’ era ministru, peste 1500 de combine, înşfăcând pentru fiecare utilaj un comision de câte 12.000 $. Tot el este cel care i-a finanţat pe revoluţionarii din “Semănătoarea”, în luna iunie, pentru a zădărnici constituirea noii societăţi, care ar fi dus la diminuarea substanţială a importurilor şi la scăderea drastică a afacerii sale. În paralele, Oancea babacu’ l-a convins pe bunul său prieten Doru Palade, ex-ministrul Cercetării Ştiinţifice, să debiteze în coloanele unor ziare centrale o serie de inepţii despre tehnologia de fabricaţie a combinelor, la care se pricepe tot atât de bine, cât se pricepe Hagi la cântat la violoncel.

Clanul Păunescu, zis şi Trio Lăcustă

Actuala luare de poziţie a coropişniţelor de serviciu de la Ora Satelor reprezintă o acţiune comandată şi plătită de fratele , autorul celui mai mare dezastru financiar de după 1989 (aşa era atunci, în 1996; între timp au apărut alte prădătoare de bani publici, precum Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu etc.). Prinzând de veste că se apropie scadenţa şi că stocul de zile care i-a mai rămas de ronţăit prin hambarele naţiei s-a subţiat ameninţător, fratele Păunescu, această gigalăcustă a fripturismului neomarxist, încearcă pe ultima sută de metri să mai găbjească niscaiva mangoţi, cu care să acopere, atât cât mai poate acoperi, găurile date bocceluţei bugetare. Dovada: Încă din primăvara anului 1996, fratele George încearcă să convingă Ministerul Finanţelor să-i dea o garanţie de stat pentru suma de 90 milioane dolari, în baza căreia să aducă de la firmele Case şi Masey Ferguson, din SUA, combine şi tractoare aflate pe stoc. Maşinile urmau să fie vândute în rate, la preţuri fantasmagorice, către societăţi agricole cu capital de stat, care oricum nu ar putea să-şi achite datoriile, în acest caz urmând să fie atacată de către furnizori garanţia data de Ministerul de Finanţe. În final, statul român plăteşte fabricantului din SUA 90 milioane dolari, dintre care 25 de milioane reprezintă comisionul fratelui Păunescu. În acest timp, Semănătoarea şi Tractorul rămân cu producţia pes toc, nu au bani de salarii şi îşi trimit muncitorii în lăbaj tehnic.

Florin Georgescu, zis şi tăciunele porumbului

Cu toate presiunile făcute de fratele Hrebenciuc, acest popândău de nestinsă amintire, Florin Georgescu a respins iniţial cererea de acordare a garanţiei de stat către o firmă particular, având informaţii că aceasta, firma fratelui Păunescu, este falită şi că, în final, oalele sparte le va plăti statul. Am aflat, însă, cu stupoare, de la săpătorii noştri care hămălesc cu ziua la desţelenirea misterelor tranziţiei văcăroieşti, că, pe la sfârşitul lui septembrie 1996, Georgescu i-a cedat pe nesimţite lui Păunescu, promiţându-i în prezenţa fratelui Temeşan că-i va da o garanţie de stat, în regim de urgenţă. Răsucirea s-a produs imediat după terminarea meciului Steaua – Borussia Dortmund, în budoarele Casei Lido, a lui Trio Lăcustă. Ce anume l-a răsucit pe tăciunele porumbului cu 180 grade? Nu cumva promisiunea fratelui Jorj că-i va sponsoriza cu 800 milioane lei Campania electorală pe listele PDSR (actualul PSD – n.m.) ale judeţului Olt, pentru un nou mandat de deputat? Buuun. Dar de ce fratele Jorj Păunescu i-a şpăguit şi pe cei doi colhoznici de la TVR, cerându-le în schimb să facă totul pentru a zădărnici înfiinţarea lui New Holland Romania?

Boala vacilor nebune

Răspunsul ne-a parvenit prin intermediul unei ploi de octombrie şi în ale cărei picături am desluşit următoarele: dacă societatea mixtă se înfiinţează rapid, adică înainte ca fratele Jorj să apuce să mai tragă o ţeapă statului român, aceasta va cere în mod normal Guvernului introducerea de taxe vamale pentru importul unor produse similare cu cele aflate în gama sa de fabricaţie. Or, asta însemna diminuarea drastică a comisionului fratelui Păunescu, adică la jumătate din valoarea celui menţionat anterior. Dar, din câte se pare, doctrina lui Văcăroiu (prim-ministru PSD în 1996 – n.m.) are o altă ierarhie a priorităţilor, respectiv garantarea comisionului lui Trio Lăcustă; distrugerea industriei româneşti; gonirea cu tubulara de 16 a marilor investitori străini. (“Academia Caţavencu”, nr. 264/1996)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Cum a distrus PSD-ul Uzinele Semanatoarea”

  1. Tofan Mihai says:

    mai 29th, 2017 at 8:51

    La fel s-a intimplat si cu fabrica de celuloza si hirtie in care am lucrat ca inginer 15 ani de la terminarea facultatii si in care mai erau 1800 de angajati pina in iulie ’97 cind a fost inchisa fabrica distrusa, furata si falimentata voit de directorul uns in functie in ’88 de Prima Secretra PCR a judetului , director care a terminat Academia ,,Stefan Gheorghiu ” in ….’92 la Craiova la Ovidiu Gherman. Tot atunci la fel s-a intimplat cu toata industria orasului inclusiv cu Platforma Savinesti care avea in jur de 17000 de angajati.Asta a fost rezultatulguvernarii Regimului FSN-ist ILICI ILIESCU -VACAROI sprijinit parlamentar de PATRULATERUL ROSU (FSN, PSM, PRM, PUNR) , lucruri repetate in perioada 2000-2004 si acum .

Adauga un comentariu