Cum se ia Premiul Nobel

luni, octombrie 28, 2019 21:04
Posted in category Literatura

Premiul NobelKjell Espmark, Premiul Nobel pentru Literatură – un secol cu Nobel

Nu există vreo reţetă infailibilă cu ajutorul căreia să iei Premiul Nobel pentru Literatură, dar oricine citeşte cartea lui Kjell Espmark, actualul secretar al Comitetului Nobel (secretarul din 2004, materialul de faţă fiind publicat în 2004 – n.m.), poate afla care sunt condiţiile pentru a te apropia de acest premiu.

  • Prima condiţie ar fi să scrii literatură. Nu este obligatorie. Bergson (1928), Russell (1950) şi Churchill (1953) nu au scris literatură şi au luat totuşi premiul. De asemenea nu este obligatoriu să scrieţi capodopere sau măcar ceva foarte bun. Mulţi au scris mediu (Galsworthy, Bunin, Rolland…) sau chiar prost (Pearl Buck) şi s-au văzut încoronaţi.
  • A doua condiţie este aproape obligatorie: să nu mori prea tânăr. Acest premiu se acordă în special bătrânilor. Au pierdut premiul din cauză că s-au grăbit să moară Proust, Kafka… Sigur, au fost şi excepţii: Brodski, care l-a luat la 37 de ani, Camus la 44 de ani.
  • A treia condiţie este să nu fii de dreapta şi, dacă se poate, e recomandabil să fii de stânga. Celine, Pound, Borges au fost consideraţi prea de dreapta.
  • Ultima condiţie, a patra, este şi cea mai importantă. Pentru a lua Premiul Nobel pentru Literatură trebuie să fii recomandat de cineva care are acest drept. În situaţia asta sunt: “membrii secţiilor umaniste ale Academiei”, preşedintele Uniunii Scriitorilor, precum şi “profesorii universitari de discipline literare şi lingvistice”. Propunerea trebuie făcută înainte de 1 februarie anul curent, nu trebuie motivată şi timp de 50 de ani este secretă. Cum tot ne plângem că românii n-au luat şi ei un Premiu Nobel (aşa era în 2004 – n.m.), autorul cărţii a precizat (într-un interviu din revista 22) că, în primii cincizeci de ani de existenţă a Premiului, din România nu s-a făcut nicio propunere. Dar ăsta nu-i un motiv serios ca să nu ne plângem de ingratitudinea suedezilor.

Academia Caţavencu, nr. 632/2004 (autor: Ştefan Agopian).

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu