Din nou despre genocidul din 14 – 15 iunie 1990, mineriada sângeroasă pusă la cale în laboratoarele KGB-ului

sâmbătă, iulie 21, 2018 9:36
Posted in category Iliescu KGB

Mineriada, 14-15 iunie 1990, Ion IliescuDezvăluiri şocante despre Gelu Voican Voiculescu (un articol din 2001, luna mai)

Fostul şef al Contraspionajului Militar, generalul colonel (r) Victor Negulescu, face câteva dezvăluiri şocante despre mineriada din iunie 1990. Pe de-o parte, el recunoaşte că Batalionul 404 Buzău, condus de maiorul Truţulescu, a participat la mai multe operaţiuni militare în Piaţa Universităţii, cum ar fi “împimgerea” demonstranţilor şi degajarea zonei.

Iar pe de altă parte, îi recunoaşte în mulţime pe Gelu Voican Voiculescu şi pe contraamiralul Cico Dumitrescu, în timp ce organizau atacul cu cocktailuri Molotov asupra sediului Ministerului de Interne (acesta a fost şi unul dintre motivele chemării minerilor de către KGB-istul criminal Ion Iliescu, din cauza “elementelor fasciste, legionare, care atacau instituţiile statului”; după cum se vede, aşa-zisele “elemente legionare” erau, de fapt, oamenii FSN-ului – n.m.).

Generalul colonel (r) Victor Negulescu: “În faţa noastră se aflau cunoscutul disident al regimului trecut şi revoluţionar Gelu Voican Voiculescu, cu barba rasă şi cu pălăria cu borurile trase mult peste faţă, şi faimosul Cico Dumitrescu, cu pantaloni de amiral, cu capul descoperit şi cu o scurtă civilă, şi alţi câţiva amici ai celor doi, neidentificaţi. Gelu Voican Voiculescu şi Cico Dumitrescu purtau pe sub scurte câte un pistol mitralieră AKM cu ţeava scurtă.

În timp, rămânând mai mult timp în preajma lor, am aflat că cei doi conducători erau implicaţi direct în organizarea mineriadei, ei cunoscând şi discutând, printre altele, despre direcţiile din care urmau să sosească autobuzele cu mineri, repartiţia lor pe zonele din centrul Capitalei, la ce rezultate se aşteptau şi alte detalii organizatorice.”

În afară de generalul Negulescu, la interceptare şi supraveghere mai participă şi colonelul V. Ioniţă, împreună cu maiorul D. Miu, din Contraspionajul Militar. Incidentul s-a petrecut în noaptea de 14 iunie 1990, în jurul orei 2:00. Iniţial, Voican s-a interesat de ofiţerul cu gradul cel mai mare aflat în zonă. Ştirea avea să-i fie raportată generalului Negulescu de un cercetaş de la Batalionul 404.

Ca o recunoaştere a meritelor sale din timpul mineriadei din iunie 1990, regimul Iliescu l-a recompensat pe Voican, trimiţându-l ambasador în Tunisia, iar începând din 2001, ambasador la Rabat, în Maroc. În timpul primei misiuni în Africa, s-a aflat în atenţia serviciilor de informaţii tunisiene, din pricina contactelor avute cu Yasser Arafat, care în 1995 îşi mutase cartierul general în Tunis, şi cu fostul premier italian Bettino Craxi, exilat în localitatea tunisiană Hammamet, după ce a fost acuzat de un tribunal din Roma de deturnare de fonduri, cât şi de faptul că şi-a finanţat campania electorală cu fonduri obscure. Voican va fi reţinut de autorităţile tunisiene, de două ori, din cauza unor activităţi incompatibile cu statutul de ambasador. (“Academia Caţavencu”, nr. 492/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu