A șaptea dimensiune

La cumpăna dintre ere, practic la trecerea într-un nou mileniu, eşecul politic al dacilor exasperase deja întregul Occident. Şi cum “întregul Occident” însemna pe atunci Roma, romanii era pe deplin nesatisfăcuţi de îndărătnicia dacă. Sub presiunea economiei slab performante, strămoşii noştri din Cămpia Getică năvăleau călare în sud, unde se aflau pe atunci structurile europene cele mai apropiate. Deşi dorinţa era exprimată fără echivoc, pe calea elecventă a armelor, toate eforturile de integrare se duceau pe apa Istrului, odată cu trupurile neînsufleţite ale geţilor beligeranţi.

Romanii aveau bunăvoinţă şi sprijineau integrarea din toate puterile lor. Ca dovadă, puterea militară din Moesia a strămutat în interval de un secol peste o sută de mii de daci pe malul drept al Dunării. În acest fel, economiile străbunicilor noştri barbari nu se mai risipeau pe toate prostiile necesare gurii, ci se integrau, sub formă de bir, în teribila economie de piaţă a Imperiului.

Istoricii sunt de părere că eliminarea Daciei din structurile lumii civilizate s-a datorat unor lideri extremişti. O astfel de poamă anacronică se pare că a fost Cotiso (asemănat ulterior cu Caligula şi Nero – precursorii fascismului italian modern). Cotiso a fost ales rege într-un moment de rătăcire electorală a dacilor apuli. Complet isteric şi cu vădite manifestări de nebun, personajul i-a fascinat pe daci chiar înainte de alegeri.

Analiştii erau stupefiaţi, liderii de partide panicaţi, iar vracii încântaţi că au pus diagnostice corecte. Totuşi nimeni nu putea explica succesul acestui barbar. Să fi fost ţoalele sale albe de vină? Să fi fost casca mare şi fumurie pe care o purta lăsată pe ochi? Sau poate promisiunile că va guverna cu catapulta? Greu de spus. Cert e că geţii tineri, cei care de obicei votau pentru progres şi integrare, s-au lăsat cocliţi de ditirambele individului, de golănia lui foarte gustată în epocă şi de caii de neam prost cu care se afişa pe la răspântii.

Cu Cotiso la guvernare, Dacia a făcut un uriaş pas înapoi. Chiar Bulgaria, vecina ei cea mai umilă, i-a luat-o înainte, fiind admisă prioritar în structurile europene prin ocupaţie militară. Ce era de făcut? Răspunsul la întrebare în episodul următor. (“Academia Caţavencu”, nr. 471/2000)

Citeste si articolele:

• Regatul mic te fură-ncet cu ale lui mărunte sfade
• Roles, Dapyx şi Zyraxe – guvernare fără taxe
• Scorillo, 40 de ani pe tronul regatului geto-dac
• Şapte regi şi-o vale-adâncă
• Plânge ţara, se căinează şi se smiorcăie ca trista: vremi nasoale se anunţă după domnu’ Burebista