Cine-i Mihai Şora, dacă tot se întreba jegul Muircea Badea cine-i

marți, august 28, 2018 16:02
Posted in category Literatura

Mihai Sora in Piata Victoriei alaturi de REZISTMihai Şora e un personaj special, unul dintre cei mai stenici locuitori ai culturii române. De la aventura sa în Rezistenţa Franceză, ca membru în PCF, şi până la statutul de Înţelept (Mai Ştiutor, cum îşi încifrează, cu modestie, numele în cărţile sale dialogice) se întinde o viaţă de om încercând să-şi disciplineze zbuciumul interior cu ajutorul marilor maeştri spirituali.

Dacă depăşim statutul de personaj şi-l descoperim pe Mihai Şora ca gânditor şi autor, atunci avem revelaţia unei profunzimi destul de rare în cultura română. Cărţile sale, nu tocmai comode la lectură, sunt străbătute de imboldul construcţiei pe care numai dialogul o poate înfăptui.

În afara cărţilor, Mihai Şora a adunat în jurul lui o serie de tineri pe care i-a îndrumat consumându-şi, în oralitate, alte cărţi rămase nescrise. Unul dintre tinerii cărturari (era în 2001 – n.m.) adevăraţi produşi la “Şcoala Şora” (care, spre deosebire de “Şcoala Noica”, retrasă în sihăstrie, şi-a ales manifestarea citadină), Sorin Antohi, strălucit profesor cu carieră universitară internaţională, doreşte să-şi plătească o parte din datoria faţă de maestru şi concepe, scrie şi editează o carte de dialoguri pusă sub semnul interogaţiei „Mai avem un viitor? România la început de mileniu” (Mihai Şora în dialog cu Sorin Antohi).

Bine echilibrată între problematica filosofică (în sens larg) şi analiza sociologică, economică, istorică, această carte are o calitate derivând din vocaţia constructivă a lui Mihai Şora: pledează, şi implicit, şi explicit, pentru “gândirea pozitivă” (în accepţiunea consacrată de americani). Cei doi interlocutori nu se mulţumesc să diagnosticheze bolile româneşti, încearcă să le găsească sursa şi să sugereze posibile căi de tratament, de la chirurgie la “homeopatie” socială. După etalarea “repertoriului de obsesii” (cum se intitulează o secţiune a cărţii)b discuţiile se “bipolarizează” în celelalte două părţi între “memorie şi viitor” şi “identitate şi trezire”.

Pentru cei care nu vor citi această carte, dar ar dori să afle răspunsul la întrebarea din titlul cărţii, iată o frază a lui Mihai Şora: “Trebuie să pornim de la convingerea că România are un viitor”. (“Academia Caţavencu”, nr. 523/2001)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu