Cum avea „grijă” guvernul PSD al semidictatorului Adrian Năstase pe profesorii României: plătindu-i cu un salariu cuprins între 100 şi 200 de dolari pe lună

miercuri, august 17, 2022 15:12

Vila Adrian NastasePe vremea când România nu era membră UE, adică în 2004, în semidictatura PSD a viitorului puşcăriaş Adrian Năstase, cu KGB-istul criminal Ion Iliescu preşedinte al României, profesorii mureau de foame. La propriu, nu este nicio figură de stil. Profesor fiind, îmi amintesc cu groază de acea perioadă în care abia dacă-ţi ajungeau banii de la o lună la alta. Dacă-ţi ajungeau banii pentru hrană şi plata facturilor. Altele precum îmbrăcăminte, încălţăminte etc. erau de lux, inaccesibile cetăţenilor obişnuiţi. Ca să-ţi cumperi un computer în acele vremuri trebuia să faci un împrumut la bancă sau un CAR.

Ei bine, din colecţia personală a revistei „Academia Caţavencu” (nr. 670/2004) am extras următorul articol despre salariile profesorilor în 2004, atunci când, repet, România nu era membră UE, fiind, nu-i aşa, liberă şi suverană.

Profesorii, oameni între foameni

Semnalăm, frecându-ne mâinile de bucurie, dar şi de buzunare, apariţia site-ului www.mesajsticla.home.ro. Unde un profesor de provincie îşi freacă şi el mâinile de buzunare şi, constatând subţirimea, se revoltă cu haz. Împotriva cui, avem bucuria să vă lăsăm să citiţi în continuare:

„Sunt un român sărac. Sărac, cu un venit de 3.160.000 lei (vechi; adică 316 lei actuali – n.m.) pe lună. NET. În dolari, la ora actuală, ar fi vreo 90-95. Nu am chef să calculez… aproximez.

Sunt profesor de informatică la un liceu dintr-un orăşel din colţ de ţară. Provincie adevărată. Cel mai apropiat oraş de peste 150.000 de locuitori este la aproape 100 de km.

Am luat astă-vară, aşa, de test, un examen la o firmă de soft. Am cheltuit ceva bani cu transportul, dar trebuia să ştiu de ce sunt în stare. Să îmi cunosc nivelul. Din Timişoara. Promiteau vreo 200 de dolari la început, urmând ca ulterior… Ştiţi şi voi.

Nu vrea nevasta mea să plecăm. Avem un copil. Toţi prietenii şi toată lumea noastră sunt în acest colţ de ţară. Ea este profesor de matematică la o şcoală din orăşel… 4.200.000 lei (vechi; 420 lei actuali; undeva pe la 140 de dolari, la cursul din 2004 – n.m.). Iarăşi net. Copilul e trecut la ea la impozit. Ea are def-ul dat.

Am o pereche de pantofi bună cu care mă duc la şcoală. Ăilalţi, ăia vechi de 3 ani, rupţi şi peticiţi (ştiu un cizmar care face asta), îi iau la treabă, pe lângă bloc, mai sparg un lemn.

Plătim rate la un apartament. Chirie, întreţinere, apă curentă, telefon, lemne (nu avem încălzire, fiecare are sobe, eu am cumpărat una de fier)… Se cam duc banii.

Nevastă-mea are o pereche de pantofi şi una de sandale. Cizmarul să trăiască. E şi el băiat sărac. N-are familie, n-are casă… vorbim de una, de alta, jucăm un şah. Mă mai bate câteodată. Se bucură. A doua zi ştie tot orăşelul.

Mă întâlnesc cu viceprimarul în drum spre liceu. Râde de mine pe sub mustaţă: „Ai luat-o pe coajă!”. Asta în loc de salut. Trec de el, făcând pe supăratul.

Din vitrina unui magazin de mezeluri, patronul e pesedist, mă salută Adrian Năstase din poster. Se bucură şi el că am luat-o pe coajă. E gras şi sănătos. Trăieşte bine. Şi eu trăiesc bine. Sunt şi eu destul de gras şi, la vârsta mea, destul de sănătos.

Sunt gras de la pâine şi de la cartofii pe care mi-i găteşte nevastă-mea. La prânz şi seara. La prânz facem mâncare de cartofi. Seara mâncăm cartofi pai. Odată mi-a dat şi dimineaţa din mâncarea din ziua precedentă. Am înjurat-o printre dinţi. A fugit şi a pus ceaiul la fiert. Ceai cu margarină.

Copilului îi mai dăm câte un ou şi lapte. Când se mai acreşte (luăm doar câte o sticlă pe săptămână, copilul nu îl bea pe tot deodată), mi-l dă mie. Uneori e stricat, îi simt gustul rău, dar de furie îl beau cu tot cu gustul de mortăciune.

Înjur în gând. Înjur neamul de român în care m-am născut. Îi înjur prostia.

A doua zi o pun pe nevastă-mea să gătească fasole, de-al dracu’, mă duc la magazinul de mezeluri şi, făcându-i în ciudă lui Năstase, cumpăr o jumătate de kil de salam cu 80.000 lei (vechi – n.m.). Ce, numai el să mănânce salam?”

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu