Cum braconau mafioţii din PSD

joi, martie 12, 2020 6:43

Citat Andrei PlesuVânătorile ilegale ale mahărilor din partidul de guvernământ (în 2004, partidul de guvernământ din România era PSD = ciuma roşie)

De ani de zile, pentru reprezentanţii puterii PSD-iste, dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu rămâne un model de neatins. Se câcâie să-i intre în piele, să adune puterea pe care a adunat-o el şi să ia pielea barem pe sfert din numărul de dihănii pe care le-a găbjit el. Pentru mitocani şi parveniţi, vânătoarea reprezintă cheia succesului în rândul lumii bune.

Mai rămâne o singură problemă: depăşirea recordurilor cinegetice ale lui Ceauşescu: 687,79 puncte CIC, trofeo omologat la Brno în Cehoslovacia în 1985, pentru pielea unui urs vânat la Piliske, Harghita, în 1983; 646,74 puncte obţinute la Plovdiv, în Bulgaria, în 1981, peuntru ursul vânat la Borsec, în Harghita, în 1980 etc. Aceleaşi recorduri au fost obţinute la trofeele de cerb carpatin şi capră neagră. Aici intervine o singură problemă: dat fiind faptul că o parte din vânătorile mahărilor de azi sunt simple acte de braconaj, există puţine şanse ca trofeele lor să fie omologate. Nu le rămâne decât competiţia internă, între funcţiile de partid şi de stat.

Când a fost chestionat de presă cum a fost cu accidentul de vânătoare din pădurea Bolovani, din cea de-a treia zi de Crăciun a anului trecut (2003 – n.m.), Talpeş a zis că nişte imbecili din presă au răstălmăcit declaraţiile victimei. Ajunsă la ce-a de-a treia versiune despre cum şi-a pierdut boaşele în ciulini, pe Ilie Sârbu nu-l mai crede nimeni cum s-a accidentat, de fapt, dacă şi-a golit au ba punguţa cu cei doi bani în tufişuri. Una dintre cele mai spinoase probleme ale acestei afaceri rămase în ceaţă este că la vânătoare au participat şi inşi fără autorizaţie de portarmă. Unui dintre ei este Ioan Talpeş, fostul şef al Administraţiei prezidenţiale, desemnat de puţină vreme (era 2004 – n.m.) ministru fără portofoliu sau vicepremier. Talpeş nu figurează (nu figura în 2004 – n.m.) în scriptele AGVPS că ar deţine permis de portarmă. Verificarea s-a făcut prin consultarea evidenţei naţionale a asociaţiei, de către însuşi directorul ei executiv, Nicolae Şelaru. Aşa cum a demonstrat-o de nenumărate ori până acum, Talpeş nu se încurcă în amănunte şi, pentru el, legea este ultimul fleac de pe pământ care i-ar sta în cale.

Să vă dăm un exemplu de dată recentă: Talpeş a uitat să treacă în noua lui declaraţie de avere barca cu motor pe care şi-o trecuse în prima. Ce-ar putea face ditamai vicepremierul cu o barcă cu motor, fără apă la moară? Păi, lucrurile stau taman invers. În noua declaraţie de avere a lui Talpeş mai răsar două hectare şi jumătate de teren agricol şi încă o mie de metri pătraţi de teren în Delta Dunării. Noi avem de doi ani informaţia că Talpeş deţine un teren în comuna Dunavăţ, de pe braţul Sfântu Gheorghe al Dunării, pe care intenţionează să-şi construiască o casă, care pare-se că există deja. Barcă are, teren are, puşcă are, aşa că nu-i mai trebuie decât zile libere şi tovarăşi de încredere pentru a putea bracona în voie, mai ales că zona este cea mai sălbatică din Deltă. În acelaşi spaţiu mai deţine teren şi actualul (din 2004 – n.m.) director al SIE, Gheorghe Fulga (omul KGB-istului criminal Ion Iliescu – n.m.). Care Fulga, printre altele, nu figurează cu nici o declaraţie de avere pe site-ul oficial al SIE. Fulga este vânător, membru al Asociaţiei din Râşnov, şi a participat şi el la vânătoarea de pomină de la Crăciunul trecut (Crăciunul 2003 – n.m.), alături de Talpeş şi Sârbu.

După cum ştiţi, preşedintele de onoare al AGVPS este (era în 2004 – n.m.) însuşi Adrian Năstase, căruia îi place să spună: “Dacă din punct de vedere politic şi geostrategic suntem o ţară mijlocie, din punctul de vedere al vânătorii suntem o mare putere”. În vară (vara lui 2003 – n.m.), Năstase şi-a petrecut o parte din concediu în Deltă, vânând păsăret. Când are chef, şi a demonstrat-o deja cu prisosinţă, Năstase scurtează perioada de prohibiţie, pentru a putea lovi şi cotroceni după placul inimii. Premierul (era 2004 – n.m.) a braconat un căprior chiar în perioada de prohibiţie. Apoi, împreună cu Ilie Sârbu, a asasinat în martie trecut (2003 – n.m.) trei urşi în judeţul Suceava. Legea spune că urşii pot fi răpuşi numai dacă se demonstrează că au comis stricăciuni sau au ranit oameni. Autorizaţia de vânare a urşilor a fost eliberată după consumarea omorului şi la uraişele presiuni făcut de mass-media, dublate de eforturile fundaţiei Aves din Harghita. Ministrul Ilie Sârbu a încercat să facă glume de prost gust şi să spună că: “Vânarea urşilor se înscrie în conceptul de utilizare durabilă şi de prevenire a conflictelor”. Fireşte că nimeni n-a tras ponoasele pentru actele de braconaj comise în Suceava.

Cosmin Guşa, fostul secretar general al PSD, a participat, de Paştele trecut (2003 – n.m.), la o vânătoare de cocoşi de munte în munţii nu întâmplător numiţi ai Lotrului, adica ai hoţului. Vânătoarea s-a desfăşurat în perioada legală, dintre 1 aprilie – 15 mai pentru cocoş, dar vânătorii n-au deţinut aprobare pentru specie. Totul s-a făcut pe ochii frumoşi ai directorului Constantin Cernătescu, fostul şef al Direcţiei Silvice Vâlcea, şi pe cei ai lui Ion Dumitru, directorul general al Romsilva. Un trofeu de cocoş costă (costa în 2004 – n.m.) 1.000 de euro, la care se adaugă o penalizare de 350 pentru exemplarele rănite şi nerecuperate şi câte 100 de euro pentru fiecare cartuş tras de-a-mboulea. Cazarea şi masa s-au făcut al vila Ceauşeştilor de la Olăneşti, unde coana Leana îşi făcea celebrele ei tratamente de înfrumuseţare cu băi de soc, în care se urâţea şi mai al naibii. Guşă este un brânzoi, adică un vânător de doi lei.

Vânătoarea s-a făcut călare pe cal. S-a tras aiurea, s-a făcut chetă de pomană, adică scotocire de către câinii de vânătoare, iar în timpul vânătorii, Guşă a căzut definitiv din şa şi s-a făcut zob. La cocoş, tehnica de apropiere se face pe tocilat. Cântecul cocoşului este structurat pe trei strofe: tocilat, tocat şi ciripit. La tocilat, pasărea nu vede şi nu aude nimic şi este momentul în care o iei ca din oală, cu alice de 4 milimetri sau cu glonţ tras dintr-o carabină de calibru mic. Apropierea se face numai pe semiîntuneric, când este exclus să o faci călare. Specialiştii de la Spitalul Municipal din Râmnicu Vâlcea s-au dat peste cap pentru a-l reanima pe Guşă. Echipa i-a uns plăgile cu alifii de partid şi de stat, i-a oblojit contuziile cu elixir de carne de vacă şi extract de tendoane de cal, dar n-a putut să-i scoată din cap ideea fixă de a fugi la Băsescu (pe atunci, în 2003, primarul general al Capitalei – n.m.). În urma acestui eşec, staful Direcţiei Vâlcea a fost schimbat şi întinerit cu unul pesedist în exclusivitate, sub conducerea lui Daniel Rădulescu.

Miron Mitrea, ministrul (din 2003 – n.m.) Lucrărilor Publice, Amenajării Teritoriului şi Locuinţei, preferă (prefera în 2003, 2004 – n.m.) terenurile de vânătoare de la Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc, unde puşcă la cerb comun, cocoş de munte, lup şi mistreţ. Când se plictiseşte, trece la izvoarele Trotuşului, unde loveşte cu fraţii Sechelariu şi baronul Umbrărescu la cerb carpatin. Iar când se plictiseşte de moarte, coboară în ţinutul Sovejei din Vrancea, unde-i mai cade câte un urs în cătare. În fine, când n-are timp nici cât să respire, aleargă la doi paşi în Pădurea Scroviştea, tarnsformată recent (în 2004 – n.m.), printr-o Hotărâre de Guvern, în zonă de vânătoare cu circuit închis, unde îi rămâne şansa de a răpune iepuri, fazani, mistreţi, căpriori şi mufloni, împreună cu un Ristea Priboi sau Nicolae Văcăroiu.

Un alt turbat al vânătorilor interzise este şi ministrul Apărării (din 2004 – n.m.), Ioan Mircea Paşcu. Zona lui predilectă de omor cinegetic rămâne Maramureşul, pe care, până la o vreme, l-a străbătut cu ciracii lui din Poliţia de Frontieră, în maşinile lor de teren Nissan Terrano. Când şi-a dat seama că treaba poate bate la ochi şi că lumea a început să şuşotească, şi-a schimbat stilul. Acum (era 2004 – n.m.) vine cu avionul la Cluj, de unde îl preia o echipă a Direcţiei de Informaţii Militare. De aici pleacă cu maşina direct la Borşa, iar din Baia Borşa trece în Valea Vaserului, pe lângă mina Burloaia, peste Şaua Gâlu. Drumul din şoseaua naţională până în Vaser, prin acest punct, este de maximum două ore. El a fost reperat de mai multe ori pe Valea Vaserului, considerată a fi un soi de ultim paradis al Carpaţilor. Pe Vaser mai cântă circa 150 de exemplare de cocoşi de munte, scurmă vreo 30 de mesteacăn, mai râd vreo 6-8 lincşi şi se mai bes vreo 20 de urşi carpatini. Răuvoitorii vorbesc de 150, pentru a-şi justifica asasinatele.

În cursul anului trecut (2003 – n.m.), pândarii noştri au ajuns la câteva concluzii neliniştitoare. Totul a pornit de la nişte informaţii disparate, din mediile Poliţiei de Frontieră, care au acreditat ipoteza că Paşcu vânează, în zorii zilei, urşi carpatini. Informaţiile au început să prindă crustă când, în luna iulie a anului trecut (2003 – n.m.), oamenii noştri din zonă au gasit momeală de cal, pentru urs, pe Valea Bardiului, afluent al Vaserului, între Şuligu şi Făina. Unul dintre pândari şi-a petrecut o noapte întreagă în Şaua Gâlu şi a văzut trei autoturisme de teren cu numere de Bucureşti îndreptându-se spre Vaser. Un alt pândar a confirmat că echipa a reuşit să vâneze ursu în Bardiu. Un trofeu de urs, după punctajul de evaluare CIC a dimensiunii blănii, poate ajunge la 7.000 de euro. La care se adaugă o penalizare de 1.500 de euro, pentru piesele rănite şi nerecuperate, câte 275 de euro pentru fiecare cartuş ratat la pândă şi dibuit şi alţi 275 de euro pe zi, pentru pândă şi dibuit.

La izvorul Zimbroslavu dintre Maramureş şi Suceava, anul trecut (2003 – n.m.), în iulie, a fost reperată o amprentă plantară uriaşă, de 30 cm. În octombrie, ursul dispăruse deja şi se crede că a fost vânat tot de Paşcu. Este relevant un caz de braconaj care a implicat un ofiţer SRI, consumat în iunie trecut (2003 – n.m.). Ofiţerul Danciu a fost prins în flagrant de un echipaj al Poliţiei de Frontieră, în timp ce bracona la căprior, în pădurea Hera. Cazul a fost muşamalizat în clipa în care Danciu a ameninţat că, dacă poliţia îi face figuri, va scoate la iveală o serie de acte de braconaj comise pe teritoriul Maramureşului de infatigabilul Ioan Mircea Paşcu. (“Academia Caţavencu”, nr. 642/2004)

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu