A șaptea dimensiune

Cu ocazia alegerilor din România, se pune mereu întrebarea “De ce Moldova este roşie?”. Răspunsul, pentru mine – cel ce supravieţuieşte cu greu într-un viespar format din indivizi de o moralitate şi o educaţie îndoielnică -, este relativ simplu: în Moldova care l-a votat mereu pe Ilici Iliescu nu a existat nici o Revoluţie, dacă înţelegem prin revoluţie orice mişcare produsă înainte de 22 decembrie 1989, ora 12 AM. Circul de după nu se poate numi decât, eventual, furtul unei Revoluţii.

Consecinţa absenţei oricărei “iluminări” este prezenţa timp de două decenii, în posturi cheie ale sistemului public (învăţământ, administraţie locală, etc.) a aceloraşi politruci bolşevici, care nici măcar nu mimau respectul pentru valorile democratice, ci dimpotrivă făceau pe faţă apologia comunismului. Şi aici nu vorbim de ultimii boschetari pe care dictatura comunistă i-ar fi pus la muncă, cu ajutorul biciului, ci de oameni cu pretenţii de intelectuali. Generaţii întregi au fost (de)formate de aceşti indivizi pentru care noţiuni precum libertate, democraţie, respectul pentru valorile celuilalt nu făceau nici cât un scuipat de-al măscăriciului Vadim Tudor.

Pentru cei din zonă, avem şi un exemplu concret. Tovarăşa Şuhan Georgeta preda în primul deceniu de după 1989 “Cultura civică” la Şcoala Tătărăşeni (o şcoală de pe aici). Cam ce idei avea tovarăşa despre valorile democratice se poate lesne bănui, dacă aţi cunoaşte trecutul bolşevic al acestei ţoape. La orele ei, cele dinainte de 1989, se făcea spălarea creierelor în cel mai bolşevic mod cu putinţă, pupatul în fund al “tovarăşului” fiind zilnic exersat de către stimabila activistă PCR (şi turnătoare la Securitate, după unii). Şi acum să ne imaginăm cam ce educaţie au căpătat copilaşii din acea şcoală după 1989, atunci când tovarăşa şi-a continuat spălarea creierelor şi datorită absenţei oricăror lecturi despre crimele comunismului, lecturi obligatorii pentru un profesor de istorie care se respectă. Dar cum să citească ceva tovarăşa Şuhan Georgeta, cea mult mai preocupată cu ascultatul manelelor şi admiratul emisiunilor postului pentru ţoape ca ea, post numit OTV. Aşadar, dragii mei, ce partid sau candidat credeţi că vor vota viitorii adulţi educaţi de tovarăşa Şuhan Georgeta? Iar ca ea sunt zeci sau sute de mii în Moldova nefurată de ruşi.

Marele rău făcut de ultimul dictator al României nu a fost neapărat foamea, întunericul sau frigul în care a fost ţinut acest popor, ci repetarea aceloraşi minciuni şi aiureli prin care s-au spălat creiere, după 1989 rămânând milioane de trepăduşi ai regimului bolşevic, incapabili să mai facă efortul de a descoperi adevărul sau de a privi lumea prin prisma omului liber. Au fost executaţi doi ceauşeşti, dar au rămas un milion de ceauşeşti mai mici care au furat ca-n codru, au continuat să mintă şi să arunce cu noroi în toţi cei care, într-un fel sau altul, au încercat să se distanţeze de ideile nocive ale dictaturii. O mie de ani dacă ar munci în folosul poporului român şi tot ar fi puţin pentru spălarea păcatelor acestor jivine bolşevice, care au ţinut în izolare cinzeci de ani această ţară şi i-au frânt zborul spre civilizaţia şi bunăstarea Vestului.

Haideţi, stimaţi tovarăşi şi “preteni”, votaţi-l pe Prostănac pentru a vă desăvârşi opera de distrugere, prin corupţie, lene, manele, incultură, prostie, etc., a României. Voi ce aveţi pe conştiinţă crimele lui Ilici din ’89 şi de la mineriade, deoarece nu le-aţi condamnat niciodată, aveţi ocazia să îngropaţi definitiv visul elitelor româneşti de a trăi într-o ţară de oameni liberi, nu într-o ţară de asistaţi social şi de baroni roşii. Aşa să vă ajute Lenin, Stalin, Ceauşescu.

Ce credeţi ca se poate întâmpla dacă în comuna europeană Havîrna (sau Havârna), mai precis în incinta primăriei, faci o glumă la adresa lui Ilici? Se râde, se zâmbeşte, se aplaudă, … în Germania, poate. Ei bine, în comuna europeană Havîrna eşti apostrofat de către un consilier local, beneficiar al democraţiei originale, cu ceva de genul: “Ai grijă cum vorbeşti!”. O să am grijă, tovarăşi pesedişti şi peremişti, mai ales că-n Havîrna totul se distribuie pe criterii politice: de la funcţia de director coordonator al şcolii (ce bună gluma aia cu legea care spune că trebuie să ai minim gradul didactic II pentru a fi numit director) şi până la tot soiul de ajutoare pentru cei cu “probleme” (probleme de apartenenţă politică, se-nţelege). Concluzia: Ceauşescu poate să stea liniştit în cazanul cu smoală, urmaşii săi din comuna Havîrna îi duc mai departe, pe cele mai înalte culmi, opera de distrugere a unor noţiuni fără de care nu prea poţi fi numit om: libertate, adevăr, respect şi înţelegere pentru cel de lângă tine.

Citeste si articolele:

• Ce mai fac aplaudacii dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu?
• Caracatiţa PeCeRistă (Pile-Cunoştinţe-Relaţii) continuă să facă ravagii în România
• La Havîrna (sau Havârna), gunoaiele umane sunt preţuite de gloată
• În comuna “europeană” Havîrna, religia este opiumul “boborului”
• Prin Havîrna (sau Havârna), lipsa de civilizaţie este totală