Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist Ilici KGB Iliescu (II)

luni, februarie 13, 2012 22:05
Posted in category Justitie, PeNaLii

Gabriel OpreaMai rămânem la banii, opera şi viaţa generalului Gabriel Oprea, dacă tot este atât de iubit de unii. Pentru ei oricum nu contează ce a făcut Oprea, trecutul acestui individ fiind o poezie de adormit pruncii. Acest al doilea episod este preluat tot din ‘Academia Caţavencu’, revistă care îi dedica lui Oprea, în două numere consecutive din 2010, pagina 3, cea cu anchete jurnalistice.

Independentul dependent de şmenuri

Adevărat că a-nşelat! Şi-apoi a ajuns ministru al Apărării într-un guvern în care-l susţine o armată de dezertori politici independenţi. A fost cândva o vreme în care generalul Oprea era un simplu maior, proaspăt ieşit de la numărătoarea de izmene şi gata să intre în combinaţii financiare ce aveau să-i căpătuiască averea de viitor general purtător de patru stele pe epolet. Era vremea când firmele se făceau şi se desfăceau. Erau primii ani ai democraţiei, în care economia duduia de tunurile date de unii şi perioada în care un afacerist obişnuit cu metehnele occidentale risca până şi expulzarea din ţară dacă interesul unora o cerea. Iar interesul generalului Oprea a cerut-o. Că doar cum altfel s-ar fi putut pune batista pe ţambal în cazul unor inexistente vânzări prin care Oprea a devenit proprietar peste două spaţii comerciale?

Generalul Oprea comunică doar prin comunicate de presă

Telefonul generalului Oprea sună dar nu răspunde nimeni. Îl sună şi Suedia, l-am sunat şi noi, dar nimic. L-au sunat şi băieţii de la Realitatea TV, atunci când povestea primului său milion a fost făcută publică, dar tot degeaba. Abonatul Gabriel Oprea nu poate fi contactat. Angajaţii generalului Oprea lucrează însă. Fără odihnă şi ezitare, aceştia trimit comunicate prin care îl disculpă pe măritul general. Un astfel de comunicat a ajuns şi la noi la redacţie, dar şi pe la alte reviste prietene fostului maior, unde a şi văzut lumina tiparului. “N-am nici o pată în cariera mea publică sau militară”, se confesează fostul maior de intendenţă în aşa-zisul drept la replică, nu înainte de a ne acuza de minciună şi speculaţie. “Nu am fost toată viaţa bugetar. În februarie 1993 am trecut în rezervă, la cerere, şi până în 2001 am fost asociat în câteva firme. Nu am fost niciodată administrator de firmă”, continuă Oprea. “Încercările de a lega numele meu de numele senatorului Cătălin Voicu sunt absolut penibile”, “Informaţiile privind relaţiile mele cu domnul Julian Rosengren sunt jumătate greşite şi jumătate imprecise”, precum şi “Nu am avut niciodată în ultimii 18 ani (comunicatul era dat în 2010 – n.m.), nici o discuţie în contradictoriu pe această temă şi nici un litigiu, de orice natură, cu domnul Rosengren” sunt doar câteva afirmaţii din comunicatul domnului Oprea. Afirmaţii făcute, în cel mai bun caz, din motive de uitare a realităţii.

Afacerea ‘Rosengren’ şi primul tun adevărat

Aşa cum se povestea în primul episod, primii bani serioşi ai generalului Oprea au fost făcuţi pe spatele unui cetăţean româno-suedez, Julian Rosengren. Imediat după Revoluţie, Rosengren îşi deschide mai multe biznisuri în România: firma RCS, prin care devine primul importator al produselor Macintosh, SC Delta Design SA şi SC Romline Trading SA, în care se asociază cu, pe atunci, ofiţerul de justiţie militară Gabriel Oprea. Conform datelor de la Registrul Comerţului, firma Romline Trading este înfiinţată la 21 octombrie 1992, cu numărul J40/26521/1992. Deci cu un an înainte ca Gabriel Oprea să fie trecut în rezervă, la cerere, aşa cum declară chiar el. Mai apoi, în cererea – menţiune nr. 3722 din data de 28 ianuarie 1994, înregistrată la Registrul Comerţului, când din societate se retrag soţii Vieroşanu, cetăţeanul Gabriel Oprea este împuternicit ca administrator al societăţii. Deci generalul Oprea a uitat că maiorul în rezervă a fost şi administrator de societate. Că doar cum altfel ar fi putut să radieze firma şi să vândă bunurile ei, în timp ce fostul asociat Rosengren îşi aştepta expulzarea din România după gratiile unui penitenciar?

Oprea a executat bunurile lui Rosengren prin nişte falsuri grosolane

Deşi nu recunoaşte că ar fi avut vreo discuţie în contradictoriu cu Julian Rosengren, Gabriel Oprea admite totuşi că a fost asociat cu acesta şi că “era vorba despre două spaţii comerciale, cu o suprafaţă totală de 200 mp, la parterul unui bloc din sectorul 3, într-o zonă fără vad comercial”. De fapt, cele două spaţii comerciale erau într-o zonă chiar bună, unul de 138 mp, pe strada Tina Petre nr.5, şi celălalt de 113 mp, situat la aceeaşi adresă. În 12 martie 1993, Gabriel Oprea înregistrează la un notariat din sectorul 5 două antecontracte de vânzare – cumpărare pentru cele două spaţii comerciale, prin care, în cazul primului antecontract, SC Delta Design SA, prin Julian Rosengren, se obligă să vândă primul spaţiu comercial lui Gabriel Oprea, iar prin cel de-al doilea antecontract, celălalt imobil urmează să fie vândut de către Delta Design SA, reprezentată de acelaşi Rosengren, firmei Romline Trading, pe care Gabriel Oprea o controlează cu 55% din acţiuni şi în care este asociat chiar cu Rosengren. Cele două acte au fost autentificate la notarul Ilie Saimovici şi, conform înscrisurilor oficiale, Julian Rosengren s-ar fi identificat cu paşaportul seria 89 265444 eliberat de Polismyhdigheten din Visby. Numai că Julian Rosengren zice că n-a semnat niciodată actele respective. Ba mai mult, nici nu a deţinut vreodată un paşaport cu numărul acela. Şi are dreptate, pentru că paşaportul său, eliberat în 1991 şi reînnoit în 1996, are numărul 01 669161. Başca, conform unui înscris oficial eliberat de Poliţia din Visby, nu a fost niciodată eliberat vreun paşaport cu numărul înregistrat în cele două antecontracte de vânzare – cumpărare dintre firma lui Julian Rosengren şi Gabriel Oprea. Deci trecerea imobilelor de la firma lui Rosengren la Gabriel Oprea s-a făcut ilegal. Aşa că expulzarea lui Rosengren a picat la fix.

Oprea se dezice, dar ce-a făcut nu zice

Ministrul Gabriel Oprea se dezice de legăturile sale istorice cu senatorul penal Cătălin Voicu. Episodul asupra căruia s-a aplecat A.C. datează din perioada obscură a biografiei sale. Din CV-ul său lipsesc fix 10 ani. Nu stim nimic cu privire la avansarea sa de la gradul de căpitan, cu care l-a prins Revoluţia, la gradul de maior. Să ne înţelegem: vorbim despre cariera militară a celui mai mare grad din Armata Română. România este stat membru al NATO, iar MAp este condus de un general cu patru stele, cât ale lui Dwight D. Eisenhower, commandant suprem al armatelor aliate debarcate în nordul Africii, în Sicilia şi în Normandia, primul commandant suprem al forţelor armate ale NATO. Biografia lui Oprea interesează opinia publică în cel mai înalt grad cu putinţă. La fel de înalt ca şi gradul său militar. Nu ştim în ce împrejurări maiorul Oprea a fost avansat locotenent-colonel şi apoi colonel şi la ce armă. Date din CV-ul lui Oprea, evaporat pe un interval de un deceniu, reapar abia în anul 2000. O versiune a biografiei sale spune că din 2000 a fost secretar de stat, preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare şi vicepreşedinte al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare. Oprea susţine că între februarie 1993 şi ianuarie 2001, când a activat în domeniul privat, nu a deţinut funcţii publice. Or, ministrul uită un lucru esenţial: Colegiul Naţional de Apărare, înfiinţat prin Hotărârea nr. 438 din 5 august 1992, este subordonat ministrului Apărării; că toate cheltuielile de pregătire ale cursanţilor vor fi suportate din bugetul MAp; că ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale, partidele şi formaţiunile politice care trimit cursanţi pot sponsoriza activităţile de documentare ale membrilor Colegiului Naţional de Apărare, în ţară şi în străinătate.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

10 Responses to “Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist Ilici KGB Iliescu (II)”

  1. Nasul lui Puie Monta, Gabriel Oprea, a fost gorila criminalului Cozma Miron | A șaptea dimensiune says:

    martie 17th, 2015 at 20:34

    […] Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist IliciKGB (II) […]

  2. Gabriel Oprea, cumatrul lui Ponta, izmenarul ajuns mafiot | A șaptea dimensiune says:

    iulie 3rd, 2015 at 14:43

    […] A fost cândva o vreme în care generalul Oprea era un simplu maior, proaspăt ieşit de la numărătoarea de izmene şi gata să intre în combinaţii financiare ce aveau să-i căpătuiască averea de viitor general purtător de patru stele pe epolet. Era vremea când firmele se făceau şi se desfăceau. Erau primii ani ai democraţiei, în care economia duduia de tunurile date de unii şi perioada în care un afacerist obişnuit cu metehnele occidentale risca până şi expulzarea din ţară dacă interesul unora o cerea. Iar interesul generalului Oprea a cerut-o. Că doar cum altfel s-ar fi putut pune batista pe ţambal în cazul unor inexistente vânzări prin care Oprea a devenit proprietar peste două spaţii comerciale? (Citeste mai mult) […]

  3. Cum functiona Mafia generalilor izmenari in Romania | A șaptea dimensiune says:

    martie 20th, 2016 at 15:29

    […] Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist Ilici KGB Iliescu (II) […]

  4. Bancherii perioadei Ilici KGB Iliescu: hoti la drumul mare | A șaptea dimensiune says:

    martie 20th, 2016 at 18:18

    […] Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist Ilici KGB Iliescu (II) […]

  5. Cum să furi fără rezervă din Rezervele de Stat | A șaptea dimensiune says:

    martie 20th, 2016 at 18:40

    […] Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist Ilici KGB Iliescu (II) […]

  6. Doar ai noştri tineri pot schimba România | A șaptea dimensiune says:

    iulie 5th, 2016 at 20:45

    […] Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist Ilici KGB Iliescu (II) […]

  7. Basarabia s-a unit cu România la TVR 1 şi Prime TV | A șaptea dimensiune says:

    iulie 5th, 2016 at 21:11

    […] Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist Ilici KGB Iliescu (II) […]

  8. România, o ţară plină de ‘savanţi de renume mondial’ | A șaptea dimensiune says:

    iulie 7th, 2016 at 11:55

    […] Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist Ilici KGB Iliescu (II) […]

  9. Vladimir Putin, criminalul garantat KGB | A șaptea dimensiune says:

    august 26th, 2016 at 10:35

    […] Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist Ilici KGB Iliescu (II) […]

  10. Gabriel Oprea, izmenarul penal | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 21st, 2016 at 17:31

    […] Gabriel Oprea s-a îmbogățit prin intermediul unor falsuri grosolane, adică l-a durut în cur de … […]

Adauga un comentariu