În 2004, la coadă la piercing
sâmbătă, august 26, 2023 15:43
Undeva, în Bucureşti, la subsolul unei clădiri, într-o cămăruţă plină de afise cu formaţii heavy mai vechi sau mai noi, se face piercing. Din gură în gură, din om în om, zvonul se răspândeşte. Azi unul, mâine alta, adolescenţii vin să-şi dea găuri şi să îşi pună inele, de sus până jos de tot. Am vrut să intrăm pentru câteva ore în universul durerii pentru frumuseţe.
Maestrul chirurg de piercing a făcut Dreptul, dar uite că a ajuns să se ocupe cu altceva. Dă găuri de cinci ani de zile. Câte burice, nări, pleoape, urechi şi labii a perforat? „Au fost şi săptămâni fără clienţi, dar şi săptămâni cu 3 sau mai mulţi pe zi. Cred că între 3.000 şi 5.000 de găuri.” Dar destul cu vorba. Are clienţi.
Primele sunt două fete din provincie, de vreo 17-18 ani, liceene, însoţite de un prieten cu ceva tuleie. Una este genul panaramă sută la sută, cealaltă în devenire. Panarama are inel în limbă şi cealaltă vrea să îşi facă şi ea. „O să mă doară? O să mă doară?”, întreabă ele pe jumătate excitate. Maestrul chirurg îşi pune mănuşile de unică folosinţă, scoate seringa de unică folosinţă, apucă limba şi înfige acul sub ea. Aşteptăm apoi cinci minute ca anestezia să îşi facă efectul. Apoi ia găuritorul, mai apucă o dată limba fetei, îi dă gaura. Se aude „pâc”, curge puţin sânge şi asta a fost tot. De durut nu doare, sângele s-a oprit. Fata plăteşte 300 de mii (lei vechi, la valoarea din 2004 – n.m.) şi se pregăteşte de plecare. Maestrul are un aparat digital şi face poze tuturor celor pe care îi operează. Eh, nu chiar tuturor, îmi explică pe urmă. Dar ăsteia îi face. Mult mai târziu, când văd că pe ultimele cliente nu le mai fotografiază, îmi va spune: „Mai aleg şi eu, depinde de exemplar. La panaramele astea nu era cazul.” Între timp, reiese că fetele vor să vorbească ceva cu el. Ni se face un semn şi ceilalţi trebuie să părăsească pe moment cabinetul. E clar, una dintre ele vrea să îşi pună inel şi jos. Maestrul nu închide uşa şi toţi cei de afară încercăm să înţelegem ce şoşotesc ei acolo. După cinci minute, fetele pleacă.
Vin la rând, acum, nişte femei, ambele vor în buric şi sunt iar poftit înăuntru. Una are copilul cu ea, un bebeluş îmbrăcat în înger, cu nişte aripioare albastre. Mama îi dă copilul soră-sii şi apoi dezveleşte o burtă încă mare. Maestrul chirurg se uită la buric nedumerit. Are deja o gaură. „Aţi încercat să vă faceţi singură?” „Nu, face femeia râzând, am avut un inel, tot la voi mi l-am pus, dar l-am scos când am fost gravidă.” „Se vedea pielea umflată şi lăsată, am crezut că e infectat.” Între timp, în cămăruţa mică şi plină de public, femeia suportă fazele operaţiei cu stoicism, copilul se uită la ce îi face nenea la burtă lui mami şi începe să plângă.
Ultimele pe listă sunt două puştoaice. Cea care vrea să îşi facă în buric e genul patetic, care plictiseşte. „O să leşin, o să leşin, daţi drumul la fereastră, simt că mă ia leşinul, mi-e rău!”, ţipă ea când maestrul desface o seringă. Dar uită că până la urmă nu leşină. După ce e capsată în buric, încearcă să mai stea în plus şi se ţigăneşte la bani. Maestrul îi face vânt. Bem un pahar de vin împreună. „Uite, a trebuit să iau mănuşi. M-am dus, dar nu era aia care mă cunoaşte. Zi şi tu dacă e normal aşa ceva. Mă duc şi cer seringi şi farmacista nu vrea să îmi dea. Că «la ce îţi trebuie seringi din astea?» Dacă mă droghez?! Bun, şi ce dacă m-aş droga?! Dacă nu îmi vinde seringi înseamnă că mă forţează să mă înţep cu aceeaşi seringă. Aşa o să mă îmbolnăvesc de SIDA. La multe farmacii se întâmplă aşa. Nu vor să îţi dea seringi.”
Din vorbă în vorbă, ajungem unde mă interesează, la piercing-urile date mai jos de buric. Primele fete voiau, într-adevăr, dar până la urmă s-au răzgândit. Voiau pe loc. „Nu fac asta. De obicei le zic: ori la mine, ori la tine. Aici nu e spaţiu. Unde să le întind? Că trebuie să le întinzi, nu merge aşa. Aşa că nu am făcut foarte multe. Se mai răzgândesc, abandonează.” Cât costă, acolo jos? Este printre operaţiile scumpe, costă 600.000 de lei (vechi, la valoarea din 2004 – n.m.).” Ce se întâmplă însă cu băieţii? „Asta nu fac din principiu. Nu, le zic că nu fac. Sau mai am o tactică. Vine unul şi vrea neapărat. Atunci zic 1.000.000 (lei vechi – n.m.). Le piere cheful imediat. Pe de altă parte, eu nu am făcut foarte multe găuri acolo la fete pentru că cele mai multe îşi fac la Mall. Nenorociţii de acolo, nefutuţii ăia, au cel mai mic preţ la ăsta special. La ei costă 100-150 de mii (lei vechi – n.m.). De ce? Fiindcă vor să se uite.” („Academia Caţavencu”, nr. 681/2004)
Citeşte şi articolele:
