A șaptea dimensiune

Episcopul nu scuză mijloacele

În anul 2001, fără să o roage nimeni, Episcopia Ortodoxă Oradea solicită şi obţine, prin H.C.I. Oradea, numărul 230, acordul de principiu pentru construirea unei biserici în locul spaţiului verde dintre blocuri cu loc de joacă pentru copii. În zona străzilor Şelimbărului-Dacia-Transilvania.

Locuitorii zonei nu au fost consultaţi, iniţiativa aparţinându-i în exclusivitate preotului Ioan Bala, un fost popă de la ţară care dorea să se afirme la oraş.

Pe 3 aprilie 2002, asociaţiile de locatari înaintează către Primărie un memoriu în care îşi exprimau opoziţia faţă de construirea bisericii în spaţiul verde. Memoriul a ajuns la Consiliul Local, precum şi la Episcopia Oradea şi la Inspectoratul Teritorial pentru protecţia mediului, dar a avut soarta memoriilor din România, a fost înregistrat şi pus într-un fişier.

Ignorând memoriul (şi legea), preotul a tăiat aparatele de joacă existente şi, pe 28 aprilie 2003, de Florii, pentru ortodocşi, şi de Paşti, pentru catolici şi reformaţi, sfinţeşte locul. Nu singur, ci în frunte cu PS Valerian Sălăjanul, episcop vicar, şi alături de un sobor de preoţi.

Chiar la sfinţire, un grup de enoriaşi a protestat, invocând faptul că nu se respectă legile, fiind de acord cu construirea unei biserici, dar nu în acel spaţiu de joacă şi între blocuri.

Întrebat de ce nu a consultat şi asociaţiile de locatari, preotul a răspuns arogant: “Nu am considerat necesar, pentru că oricum se construia biserica”. Acest oricum înseamnă prin încălcarea articolelor 4 şi 5 din normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, articole referitoare la asigurarea transparenţei procesului de autorizare şi întărirea disciplinei de autorizare (lege în vigoare în acea perioadă; dar ce mai contează legea pentru mafioţii din BOR? – n.m.). La asta se adaugă nerespectarea distanţelor minime prevăzute de regulamentul general de urbanism.

Reprezentanţii Primăriei nu au luat în considerare protestele locatarilor şi încălcarea legii, cu toate că, în alt caz, tot referitor la construirea unei biserici, tot între blocuri, dar în altă parte, au recunoscut că trebuie obţinute toate acordurile necesare, fără excepţie.

În aceste condiţii,este clar că Episcopia Ortodoxă Oradea nu va da Cezarului ce-i al Cezarului, şi nici Asociaţiilor de locatari ce e a lor, adică dreptul de a se opune unei construcţii, ce reprezintă o crimă îndreptată asupra copiilor şi mediului. (“Academia Caţavencu”, nr. 624/2003)

Citeste si articolele:

• Biserica Ortodoxă Română (BOR) – cea mai retrogradă, antiliberală, antidemocratică şi antioccidentală instituţie din România
• Biserica Ortodoxă Română (BOR), cea mai coruptă instituţie din România, finanţată imoral din bani publici
• Cum făceau politică, în anii 2000, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, cea mai coruptă instituţie din România
• Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XVIII)
• După decembrie 1989, Biserica Ortodoxă Română (BOR) s-a privatizat şi-a început să producă sute de milioane de euro, pitiţi în conturile şi averile popilor