A șaptea dimensiune

Pentru un om obişnuit, ajuns pe mâna justiţiei de cacao din România, recursul este o procedură greoaie. Sunt alţii la rând în faţă, iar tu, cetăţean obişnuit, trebuie să aştepţi să-ţi vină rândul.

Nu este cazul infractorului George Becali, cel pentru care legea a fost întotdeauna o barieră pentru fraieri. Doar fraierii se adresează Poliţiei dacă li se fură ceva. În România bananieră a lui Becali, îţi recuperezi singur maşina, chiar dacă mai sechestrezi nişte cetăţeni români pe drum. Ar trebui plătit un complet de judecători – din banii publici – , pentru a se ocupa în următoarea perioadă numai de cazul “Becali”. Ceilalţi fraieri să mai aştepte. Ce contează pentru justiţia de cacao din România că printre ei chiar sunt, probabil, şi oameni nevinovaţi sau care aşteaptă de mult timp ca vreun judecător să mai recitească dosarul lor.

La acestea se adaugă ştirile în flux continuu despre infractorul Becali. Ce-a mâncat la puşcărie, biografia colegului de celulă, … M-a amuzat un titlu apărul la televiziunea fraţilor Păunescu B1 TV (chiar există CNA în România?): “L-am vizitat pe Becali în penitenciar!”. Copii bolnavi din România, oamenii cu probleme din această ţară sunt fleacuri pe lângă un infractor. Ar fi cazul ca becalizarea României să înceteze, odată cu condamnarea acestul multiplu infractor, care a sfidat mereu autorităţile şi legile ţării. Doamne-ajută!

Citeste si articolele:

• Crin Antonescu nu este Mircea Geoană. E mult mai prostănac
• Democraţie autentică = Dictatura legii
• De ce un infractor oarecare (Becali) face atâtea valuri ?
• Sintagmele corupţiei
• Braconieri + Justiţie = Love(le)