A șaptea dimensiune

Cine spune analiză spune imediat și sinteză. Multe cuvinte apar perechi: Adam și Eva, Ana si Caiafa, Stan și Bran, iar in zilele noastre Viorel Ponta (Puie Monta) și Sebastian Ghiță (Ghiță_TV). Câteva din aceste împerecheri vin împotriva naturii. Perechea criticii, de exemplu, nu e autocritica, ci linsul. Cuvântul limbă e studiat, însă, de la înființarea Academiei Române, alături de alte două-trei cuvinte, cu intensă folosință teoretică și practică, numai în secțiile de timizi, complexați, impotenți și fete bătrâne.

În ziua de azi, în ciuda interdicțiilor Academiei Române, lucrul cu limba devine – ca să rămânem în sfera noțiunilor-perechi – alfa și omega, Sodoma și Gomora, micii și berea, sarea și piperul politicii. Un organ mic și zgrumțuros, dar atât de eficient! Între mânuitorii de limbă cei mai populari din ultima jumătate de secol, unii au făcut din sloganul “Anatomia salvează România!” program de luptă, ideologie de partid, îndreptar liric, metodă parlamentară, poetică prezidențială, principiu de guvernare.

Vă propunem, de aceea, pe criterii anatomo-patologice și moral-volitive, un clasament al celor mai performante limbi din ultima jumătate de secol, de la pupatul în sfeclă la omagierea cu vaselină (sau pupatul în lampă și ultragierea cu mandolină).

1. Adrian Păunescu
   Limbă de profesionist, lată și grea, antrenată pe vâslași și rafinată pe cârmaci. În ciuda elesaticității, avea o elasticitate remarcabilă. Lucrare elegantă, fiabilă, generoasă, cu resurse în istorie, cu respect pentru viitor. Din vicisititudini, ieșea întotdeauna ca nouă. Regim non-stop, la inspirație sau pe comanda clientului. Acțiunea repetată plenar prezenta inconvenientul unor efecte secundare de durată, stânjenitoare, totuși suportabile. Performanțe de Guiness Book, Enciclopedia Română și manuale de nas-gât-urechi.
2. Corneliu Vadim Tudor
   Organ vânjos, lipsit însă de suplețe. Vascularizare viguroasă, penetrare vastă, satisfacții rapide. De dimensiuni relativ mici, compensează prin voiciune și propmptitudine. Era întotdeauna acolo unde presează nevoia, unde interese superioare, mandatate de neam și vatră, o impuneau. Competitivă, dar cu dezavantajul unui miros încărcat. Deși intens solicitată, unele inexactități de stil o clasează definitiv în urma mentorului și rivalului Păunescu.
3. Mihai Tatulici
   Organ alunecos, subțire, insistent, cu rateuri care-i scad cota. Talent bogat, cam capricios, cu ruperi de ritm inexplicabile, cu schimbări de direcție care descurajează ofertele serioase. Intrată în cercuri cu adevărat importante – afaceri, guvernare – poate dovedi virtuți mari. Organ care vine din spate tare.
4. Emanuel Valeriu
   Reapariție tumultoasă, într-un moment când vechii profesioniști ostenesc în gol, fără convingere și în absența obiectului muncii. Conformație obosită, flască, e tolerată în situații critice, de gol sentimental, pentru devotamentul și modestia ei. Pildă de longevitate, activă încă într-o vreme când vârfuri de generații dotate sunt conservate în spirt. Etică de meseriaș bătrân: tot ce-i de rezolvat se rezolvă bărbătește, în față, nu pe la spate.
5. Rodica Becleanu
   Talent mare, necultivat pe măsură. Delicatețe tipic feminină, ardoare, spirit de sacrificiu, depășire de sine în zilele de răscruce ale istoriei. Nicicând un apendice mai mic n-a obținut rezultate mai complete. Situația dificilă a femeii în epocile de tranziție face ca tușeul ei delicat, de filigran, să fie uitat repede.

Articol preluat și adaptat din “Academia Cațavencu”, nr. 185/1995.

Citeste si articolele:

• Viaţa şi moartea în Republica Securistică România sau Corneliu Coposu versus Adrian Păunescu
• Tembeliziunile mogulilor şi moartea lui Adrian Păunescu
• Vadim Tudor, dementul ce a mutilat moral România
• VC Tudor, o lepadatura bolsevico-securistica
• Pupincuristul bolsevicilor, Vadim Tudor, proxenet si pedofil