Mulţumită KGB-ului şi criminalului Ion Iliescu, membrii eşalonului 2 al Partidului Comunist Român (PCR) au ajuns, după 1989, miniştri, parlamentari, chiar prim-miniştri (XII)

miercuri, ianuarie 4, 2023 13:30

Rodica StanoiuRodica Stănoiu (fost ministru al Justiţiei – măcelarul justiţiei – în guvernul puşcăriaşului Adrian Năstase, preferata KGB-istului criminal Ion Iliescu), articol scris înainte de decembrie 1989, adică în dictatura comunistă: „Partidul, Ceauşescu, România sprijină exemplar criminologia

Considerăm că obiectul generic al criminologiei al criminologiei îl reprezintă criminalitatea ca fenomen social ce apare pe o anumită treaptă de evoluţie a societăţii omeneşti, odată cu apariţia proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie şi a claselor sociale antagoniste, şi care va dispărea ca rezultat al unui proces conştient, de lungă durată, pe o treaptă superioară de dezvoltare a societăţii.

Informaţia, ca factor cognitiv, este cea care oferă individului uman înţelegerea necesităţii, creînd astfel premisele stării sale de libertate, în accepţiunea filosofică marxistă. Libertatea individuală, într-o atare accepţiune, nu poate fi concepută decât în cadrul social al colectivităţii. Aşa fiind, se poate afirma că dobîndirea libertăţii de către o clasă socială constituie o premisă a libertăţii membrilor săi. În acest sens, Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism arată că „libertatea individuală se poate realiza numai în cadrul libertăţii colective, generale, că orice încercare de a opune libertatea personală celei generale este greşită, dăunătoare”.

Superioritatea unui sistem social în raport cu altul rezidă tocmai în modul eficient în care reuşeşte să integreze individul în cadrul social, să-i asigure posibilitatea ca, valorizîndu-se pe sine, să înfăptuiască, totodată, comandamentele sociale majore, raelizînd astfel concordanţa dintre „valorile de comandă” individuale şi cele sociale. Este tocmai în ceea ce constă esenţa superiorităţii sistemului socialist asupra sistemelor sociale anterioare.

Victoria deplină a socialismului în România, marcată cu precădere prin trecerea de la o economie predominant agrară la o economie bazată pe o industrie modernă, prin profunde mutaţii în conştiinţa oamenilor, printr-o participare activă a maselor de cetăţeni la conducerea societăţii, ca şi prin întărirea legalităţii în toate sectoarele vieţii sociale, impuneau o nouă legislaţie penală, adecvată exigenţelor noii etape de dezvoltare a societăţii.

Constituţia Republicii Socialiste România din 21 august 1965 a creat cadrul adecvat pentru o reglementare juridică de tip superior. La baza întregii reglementări stau principiile fundamentale ale democratismului social şi ale legalităţii socialiste.

Trecerea la edificarea societăţii socialiste multilateral devoltate a determinat mutaţii importante în societatea românească. Creşterea şi moderniarea forţelor de producţie, perfecţionarea relaţiilor sociale, ridicarea gradului de conştiinţă a maselor, îmbunătăţirea calităţii vieţii au contribuit la îngustarea sensibilă a bazei sociale care generează comiterea infracţiunilor. Dezvoltarea democraţiei socialiste, sporirea responsabilităţilor sociale şi individuale faţă de cuceririle socialismului au dus la formarea unei concepţii superioare despre dreptate, adevăr şi justiţie.

Aşa cum arăta preşedintele Nicolae Ceauşescu, „Principala noastră preocupare trebuie să fie de a-i împiedica pe oameni să comită abateri, iar atunci cînd o fac, de a-i ajuta să se îndrepte. Să constituie o datorie de onoare pentru colectivele de oameni ai muncii de anu avea în rândurile lor rebuturi.”

Această idee corespunde tezei pragmatice a Partidului Comunist Român despre diminuarea laturilor represive ale statului, pe măsura dezvoltării societăţii socialiste, prin trecerea unor funcţii ale acestuia, şi îndeosebi a funcţiei represive, pe seama maselor populare. „Avem în vedere – arăta preşedintele Nicolae Ceauşescu – ca în închisori să nu mai fie trimişi decît cei vinovaţi de fapte deosebit de grave.”

Din iniţiativa şi la propunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu s-au adoptat, în luna octombrie 1987 şi ianuarie 1988, acte de clemenţă caracterizate printr-un umanism fără precedent, reflectat în conţinutul reglementării juridice prin amnistierea unei sfere largi de infracţiuni şi prin graţierea unor pedepse, cât şi în modalităţile concrete de aplicare, asigurîndu-se locuri de muncă corespunzător cu pregătirea profesională tuturor persoanelor puse în libertate.

Rodica Stănoiu (Introducere în criminologie, Editura Academiei Republicii Socialiste România)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu