A șaptea dimensiune

Petrecerile sunt despre veselie si distractie la cote maxime. Tristetea nu are ce cauta in cadrul unei peteceri, iar daca aceasta exista va fi alungata intr-o clipire. Totusi, cum arata o petrecere reusita, o petrecere de la care lumea nu isi doreste sa mai plece?

O muzica buna, niste oameni dornici de a se distra pe cinste sunt doar o parte din elementele care eticheteaza o petrecere ca fiind reusita. Decorul are un cuvant important de spus in acest sens. Nu putine au fost momentele in care un decor monoton, simplu a stricat intreaga [...]

Citeste mai mult...

Un caz emblematic şi simptomatic

Cazul Gheorghe Ursu este unul emblematic şi simptomatic din mai multe puncte de vedere.

El arată care era soarta ce îl aştepta pe intelectualul care în “epoca de aur” ar fi încercat să conteste sau să critice sub orice formă, prin scrisori adresate postului de radio “Europa Liberă” sau chiar şi într-un jurnal intim, organizarea şi funcţionarea [...]

Citeste mai mult...

Sper că nu aţi uitat de penticostalul Gabriel-Beniamin Leş, ministrul Apărării propus de PSD = ciuma roşie = mafia, cel care – într-un dispreţ profund faţă de militarii români, unii întorşi de pe câmpul de luptă din Afganistan, care îi dădeau onorul – butona telefonul. Mai mult, acest individ nici măcar nu a făcut armata.

Cam aşa a înţeles mafia roşie din PSD să-şi onoreze ţara, trecutul ei, uneori glorios: prin numirea unui “pocăit” (da’ unii imbecili încă [...]

Citeste mai mult...

Cazul “Ursu” a stat şi continuă să stea sub semnul unui dublu paradox! Inginerul de excepţie, poetul şi rafinatul om de cultură Gheorghe Ursu (pentru prieteni, “Babu”) a fost urmărit de Securitate atât înainte cât şi după moartea sa (sub tortură, în noiembrie 1985, în beciurile arestului din Calea Rahovei). Totodată, familia lui Gheorghe Ursu a fost marcată de pecetea blestemului Securităţii şi înainte, [...]

Citeste mai mult...

Când ceva nu iese aşa cum te aşteptai, ajungi deprimat sau furios. Sau şi şi. Ei bine, pentru cei furioşi, o metodă de a-ţi domoli furia este să urmăreşti un film în care personajul principal e la fel de furios ca tine, sau chiar mai furios, şi însoţindu-l în povestea filmului te vei simţi ceva mai bine văzând că cei răi sunt aspru pedepsiţi. Despre un astfel de film se povesteşte mai jos.

Uma scapă Thurman

Kill Bill, volumul 1 (2003); regia: Quentin Tarantino; cu: Uma Thurman, Lucy Liu, [...]

Citeste mai mult...

În cartea 1984, Orwell dezvăluie – cu o intuiţie remarcabilă pentru vremea când a scris-o – motivaţia principală a securiştilor dintotdeauna: puterea asupra semenilor. Nu bunăstarea materială, nici statutul social. Nici măcar puterea politică în sine (apanajul activiştilor de partid). E vorba de puterea primitivă, directă, puterea de a inspira frica, de a teroriza, până la a dispune de soarta şi viaţa altor semeni.

Aparatul [...]

Citeste mai mult...