A șaptea dimensiune

Nume: Tudor. Prenume: Corneliu. Pseudonim literar: Vadim. Statut: apărător al securiştilor, fie ei ofiţeri sau turnători.

Alte preocupări avute de-a lungul timpului: mângâieri de funduri de dictatori cu limba, prin poezii dedicate “geniului Carpaţilor” şi “savantei de renume mondial”; ziarist la revista securităţii “Săptămâna”, unde înfiera cu mânie proletară pe cei care fugeau din “raiul” comunist în lumea liberă; furnizor de puicuţe minore pentru [...]

Citeste mai mult...

Plenara din iunie-iulie 1957

Revolta maghiară şi criza poloneză din toamna lui 1956 l-au plasat pe Gheorghiu-Dej într-o poziţie avantajoasă în confruntările cu conducerea hruşciovistă. Aceste evenimente au întărit însă şi spaima lui faţă de eventuale evoluţii „anarhic-liberaliste” în România. Plenara Comitetului Central al PMR, care a avut loc pe 28-29 iunie şi 1-3 iulie 1957, a jucat un rol esenţial în restructurarea Biroului Politic [...]

Citeste mai mult...

Cum făceau prietenii lui Chiuariu spor de performanţă la penitenciare.

Cât a fost ministru la Justiţie, Chiuariu i-a “mânjit” pe unii şi pe alţii din gaşca lui. Vorba reclamei: “Mânjeşti uşor, mânjeşti cu spor”. Dar asta numai după ce i-a raşchetat pe alţii de pe funcţii (cazul şefului de la Penitenciare, dat afară de Chiuariu, deşi era manager public şcolit de UE pe 30.000 de euro).

Magistraţii lucrează cu spor după spor.

În mai 2007, Chiuariu l-a adus la Administraţia [...]

Citeste mai mult...

Nume: Păunescu. Prenume: Adrian. Statut: poet de curte. Alte preocupări: în afară de înmuieri de limbă în funduri de dictatori, îmbogăţire prin orice mijloace, falsificarea adevărului, dispreţ pentru oamenii liberi, ponegrirea memoriei celor care au murit pentru libertatea noastră.

Are pe conştiinţă (dacă are aşa ceva): câţiva morţi la Ploieşti cu ocazia unui concert al “Cenaclului [...]

Citeste mai mult...

Efectele Revoluţiei maghiare

Evenimentele din 1956, Revoluţia maghiară şi eforturile pentru liberalizare din Polonia i-au exasperat pe discipolii est-europeni ai lui Stalin, inclusiv pe Gheorghiu-Dej şi pe subordonaţii săi. În octombrie 1956, agăţându-se cu disperare de putere, Gheorghiu-Dej a încercat să-şi consolideze prestigiul prin normalizarea şi îmbunătăţirea relaţiilor cu Iugoslavia lui Tito. Ca şi stalinistul maghiar Ernö Gerö, succesorul [...]

Citeste mai mult...

În ultima perioadă, C.P. Tăriceanu apare foarte des la TV, dându-ne lecţii de democraţie europeană. De exemplu, vezi Doamne, transformarea Corpului de control al guvernului în Corp de control al primului ministru ar fi o măsură de natură să îngrijoreze Comisia europeană. Ceea ce uită acest liberal susţinut la guvernare de neocomuniştii din PSD este faptul că Uniunea Europeană a fost cu adevărat îngrijorată de schimbarea Monicăi [...]

Citeste mai mult...

Revoluţia din 1989 a adus în atenţia opiniei publice şi tot soiul de gunoaie. Unul dintre ei este şi Ioan Becali. Fost bişniţar în “epoca de aur” (pe dictatorul României nu bişniţarii îl deranjau, ci oamenii care mai şi gândeau, ştiut fiind faptul că, în acea perioadă, bolşevicii gândeau pentru tine, îţi spuneau ţie, om care ai avut ghinionul să te naşti în România în acea perioadă, ce este bine şi ce este rău), acest infractor de doi [...]

Citeste mai mult...