Românul s-a născut profet
vineri, noiembrie 25, 2022 7:18
Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez
Tot privind-o, ne-am obişnuit să vedem în România o ţară dulcică. Ne trezim dimineaţa cu ea, mergem prin ea la serviciu, zilnic ne ciocnim de locuitorii ei şi rutina asta domestică ne face să credem că ea, România, este o ţară drăguţă, chiar frumuşică. Normal, nu ne-am născut în ea nici din dragoste şi nici din cine ştie ce interes, dar cu timpul am ajuns să ţinem la ea.
Geografic, la trup adică, arată destul de bine: munţii despăduriţi de conifere şi foioase, râurile şi Delta Dunării pline de peşti electrocutaţi, ruinele metalice care ruginesc în soare, toate astea îi dau un aer poluat, dar simpatic.
Nici istoric, ca vârstă mă refer, nu stă rău: s-a descurcat încolţită de trei imperii, a avut eroi, laşi şi regi, ca toată lumea, şi deşi n-a făcut catedrale, tot ne-a pus în faţă de ciorbă într-o farfurie din ceramică de Cucuteni.
Şi totuşi convieţuirea asta cu Patria ne-a erodat percepţia asupra unei calităţi absolut fascinante: România are farmec antropologic, dom’le, pe cuvântul meu! E mistică cu nonşalanţă şi pragmatică până la trădare, are harul vieţuirii în absurd, paradoxul nu-i incomodează niciodată mintea şi-şi revine din revelaţie cu sentimentul că s-a trezit din beţie.
Asta e, ce poţi să-i faci? Să te superi pe ea sau s-o povesteşti? Bogdan Suceavă a povestit-o reuşind să-mi ţină pe faţă, mai tot timpul, un zâmbet lăbărţat care se oprea din când în când doar ca să se transforme în râs.
Ce altceva aţi fi vrut să facă în faţa istoriei profetului urban Vespasian Moisa, venit în Capitală ca să schimbe lumea? Şi cum dracu’ să n-o schimbe când fusese născut cu harta Bucureştilor boţită în pielea de pe piept, chestie care a adunat în juru-i numai discipoli unul şi unul: dr. Apolodor Arghir, care reuşise să vindece chelia cu ajutorul mătrăgunei urmând teoria decodificării sematico-mistice a limbii dacice, Sf. Petru, un savant bătrân care capta vibraţia cosmică şi energia angelică a Big-bang-ului cu un patefon conectat la o baterie de maşină, investitorul de tranziţie pocăit Vasile Gheorghe din P-ţa Lahovary şi mulţi alţii.
E o nebunie de Românie în cartea asta. Bogdan Suceavă se joacă cu o dexteritate extraordinară cu schemele literare ale lui Eco, cu imaginarul profetico-misticoid mioritic şi, în general, cu toată mitologia modernităţii noastre naţionale, decorticând-o cu un umor rafinat şi aşezând-o apoi în capul personajelor sale ca într-o vitrină.
O blasfemie pentru pudibonzii naţionali şi o încântare pentru orice cititor care ştie să râdă responsabil. (Alin Ionescu, „Academia Caţavencu”, nr. 674/2004)
Citeşte şi articolele:
