Documentele Securităţii dovedesc că, în tinereţe, fostul patriarh Teoctist a fost spărgător de mănăstiri

duminică, ianuarie 6, 2019 11:54
Posted in category Mass-media

TeoctistLa data de 12 octombrie 2002, Papa Ioan Paul al II-lea şi Teoctist s-au îmbrăţişat simbolic şi au semnat o declaraţie comună în care Bisericile Catolice şi Ortodoxă se angajează să caute unitatea. “Întâlnirea noastră trebuie considerată un exemplu: fraţii trebuie să se întâlnească pentru a se împăca, pentru a reflecta împreună, pentru a descoperi mijloacele de a ajunge la înţelegere, pentru a-şi expune şi explica unii altora propriile argumente”, se spune în declaraţia comună. Nici nu s-a întors bine Teoctist de la Vatican, că Octav Cozmâncă (fost nomenclaturist comunist, ministru în guvernul neocomunist al ciumei roşii = PSD în acel an 2002 – n.m.) a şi declarat că Papa a binecuvântat decizia Executivului (guvernul puşcăriaşului Adrian Năstase – n.m.) de a nu retroceda bisericile greco-catolice. Al căror număr suplineşte, probabil, pe cel al bisericilor demolate cu acordul tacit al patriarhului Teoctist. A cărui experienţă de spărgător de mănăstiri şi case preoţeşti datează din anul 1957.

Documentul pe care îl publicăm şi care este absolutamente inedit se bazează pe o notă informativă a Securităţii, din 10 mai 1957. Nota a fost alcătuită în baza celor discutate de agentul “Marcu”, acasă, cu lt.-maj. Gheorghe Curcă, la data de 12 martie 1957. Documentul este păstrat în arhiva SRI, Dosar 7755, vol.5, filele 38-40. El a fost xeroxat în cursul anului 1999 de către istoricul Gabriel Catalan, angajat ulterior la CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii – n.m.), de unde a fost dat afară, după ce a publicat dosarul de legionar şi homosexual al lui Teoctist. Menţionăm că dosarul 7755 nu a fost trimis CNSAS şi nici nu pare că va fi trimis vreodată. Accesul cercetătorilor în arhiva SRI (aflat la acea vreme sub papucul ciumei roşii = PSD, având în vedere că la Cotroceni era Preşedinte criminalul KGB-ist Ion Iliescu – n.m.) este blocat pe motivul mutării acesteia la CNSAS. Nota în cauză se referă la Ion Chirbeja, Caraza Ghenadie şi Galaction. Figura centrală a notei este însă fostul patriarh Teoctist, pe vremea aceea rectorul Institutului Teologic din Bucureşti.

Aflăm din conţinutul notei că Ion Chiorbeja a intrat de tânăr în mănăstirea Bistriţa, unde era stareţ unchiul său, Caraza Ghenadie. Unchiul său l-a sfătuit să urmeze Institutul Teologic din Bucureşti, al cărui rector era Teoctist. Documentul relatează următoarele: “Teoctist a stăruit şi faţă de alţi profesori care mai erau în comisia examinatorie, ca Grigore Cristescu, Liviu Stan etc., ca să-l noteze mai slab pe Chiorbeja, spunând că este un element rău, necorespunzător ca purtare pentru a i se da note mari. (…) Chiorbeja văzând cele ce i s-au făcut din partea lui Teoctist şi scârbit de toate s-a hotărât să plece din călugărie şi să se apuce de altceva. În felul acesta i-a venit gândul să studieze medicina la Cluj. Agentul “Marcu” relatează că Teoctist s-a opus din răsputeri ca Ion Chiorbeja să-şi continue studiile.

Informaţiile lui “Marcu” devin din acest punct halucinante. “Chiorbeja a mai spus că Teoctist, împreună cu Partenie Buşcu, acum exarh al mănăstirilor la Iaşi (era în 2002 – n.m.), l-au jefuit pe Ghenadie Caraza din ordinul lui Justinian (fost patriarh al BOR – n.m.), care era la Iaşi (vicar sau mitropolit) furându-i şi încărcând în camion tot ce avusese Ghenadie ca lucruri de valoare la mănăstirea Bistriţa-Neamţ (unde fusese 35-40 de ani stareţ) şi apoi tot ce avea la casa sa de la schitul Tarcău, în 4 camere, covoare, veselă din cea mai scumpă, tacâmuri de argint pentru 24 de persoane, tablouri etc. Ghenadie a scăpat un tablou de Grigorescu, fugind cu el în pădure.

Participant la această operaţie a fost şi fiul patriarhului din acea vreme (Ovidiu Marina – n.n.), care însă nu s-a arătat la schit, a rămas în vale, conducând operaţiile. După ce Ghenadie a fost jefuit la Bistriţa şi Tarcău, a mai fost jefuit odată de Teoctist şi de fiul patriarhului la mănăstirea Văratec, unde fusese dus în surghiun, ca duhovnic, ca să se piardă zvonurile hoţiilor de pe Valea Bistriţei şi Tarcăului. Captura de la Văratec a fost însă mai mică, fiindcă Ghenadie a fost avertizat de nişte maici şi a ascuns bine ce mai avea.

Acuzat că ar trăit cu nişte maici tinere, ca Margareta Oculescu şi altele, Ghenadie a fost apoi surghiunit de patriarh la mănăstirea Horazim-Neamţ, unde se găseşte şi acum (era anul 2002 – n.m.). Ghenadie Caraza făcuse afaceri mari cu exploatări de păduri, cereale etc., în asociaţie cu nişte liberali şi în concurenţă cu nişte evrei. Prin 1945-1946 evreii respectivi i-au făcut denunţuri că-i antisemit etc. Justinian se informase că e bogat şi-l vâna să-l jefuiască, ameninţându-l mereu că va avea neplăceri politice etc., ca să-l sperie şi să nu zică nimic când va fi jefuit. Concomitent cu Ghenadie a mai fost jefuit prin aceleaşi metode şi de aceiaşi inşi, economul mănăstirii Bistriţa, un anume părinte Galaction.

Acesta făcuse şi el afaceri cu Ghenadie şi era bun prieten cu el. Galaction se îngrijise în special de Teoctist … şi el este acela care i-a plătit lui Justinian (Justinian Marina, fost patriarh BOR, supranumit „patriarhul rosu” – n.m.) om sumă de cocoşei ca să-l facă pe Teoctist întâi arhimandrit, apoi o sumă şi mai mare, ca să-l facă arhiereu, nădăjduind şi Galaction şi Ghenadie că în felul acesta îl vor îmblânzi pe Justinian şi-şi vor câştiga, prin ucenicul lor Teoctist, un vlădică protector. De fapt, însă, i-au deschis numai pofta de bani lui Justinian, care i-a tuns numărul unu pe amândoi. Fiindcă Ghenadie tace la Horazim l-au lăsat în pace, dar pe Galaction fiindcă bea şi vorbeşte l-au dus din Moldova în Muntenia să i se piardă urma şi să nu-i divulge pe Justinian şi Teoctist. (…)
Când nu de mult Galaction a fost la Bucureşti, Teoctist i-a dat ordin să plece imediat la Bascoavele, unde se găseşte de când a fost adus din Moldova. Atunci când a fost adus din Moldova, Teoctist l-a dus cu maşina până aproape de Bascoavele, şi-l ţine acolo să nu mişte deloc. Galaction s-a săturat de surghiun şi vrea să plece de la Bascoavele. (…) Cu toate că Chiorbeja ştie multe despre Teoctist şi Justinian totuşi nu vorbeşte, vrea să stea liniştit până îşi isprăveştemedicina. (…) Galaction i-a fost duhovnic lui Teoctist şi lui Partenie Buşcu şi le ştie păcatele, iar când bea, vorbeşte şi-i înjură, spunând ce ştie.”

Alte surse ceva mai timpurii ni-l relevă pe Teoctist ca membru al Partidului Muncitoresc Român, în ciuda trecutului său de legionar. “Pe data de 1 ianuarie 1949 Î.P.S.S. Justinian a făcut următoarele mişcări de preoţi şi arhierei: (…) Vicarul Mitropoliei Iaşi, arhiereul Valerie Moglan a fost pensionat şi înlocuit cu arhimandritul Teoctist Arăpaşu. Acesta pretinde că este membru PMR (Partidul Muncitoresc Român, care va deveni, în 1965, Partidul Comunist Român – n.m.) şi activist democrat, deşi a fost cuzist şi apoi legionar (…)” Informaţia provine din Nota 131/6 ianuarie 1949, aflată în dosarul 7755, vol. 3, fila 99, în fondul D (Documentar – n.r.) din ASRI (Arhiva Serviciului Român de Informaţii).

Datele cu privire la apartenenţa lui Teoctist la PMR sunt confirmate de sursa “Nicu”, în Nota 131/24 noiembrie 1949, aflată în Arhivele Naţionale, Fondul M.I./Direcţia Generală a Poliţiei, Dosarul 75/1946, fila 272. “(…) 3. Episcopia Romanului cu sediul în oraşul Roman. Are un singur candidat serios pe arhimandritul Tectist Arăpaşu, de la Mitropolia Moldovei, este un element cu pregătire şi încadrat încă din anul 1945, în partidul clasei muncitoare, este un colaborator intim al patriarhului Justinian încă de pe vremea când era la Iaşi.”

Cu privire la felul în care a reuşit să descopere aceste documente, istoricul Gabriel Catalan a declarat următoarele: “(…) Le-am găsit în dosarul 7755, ce priveşte problema cultelor, vol. 3 şi 5, pe care le-am studiat în perioada ianuarie-februarie 2000. La scurt timp, Arhiva SRI a fost închisă publicului sub pretextul predării către CNSAS, lucru care nu s-a întâmplat, de fapt, nici până în ziua de astăzi.” (“Academia Caţavencu”, nr. 568/2002)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Documentele Securităţii dovedesc că, în tinereţe, fostul patriarh Teoctist a fost spărgător de mănăstiri”

  1. Cum a refuzat Biserica Ortodoxă Română (BOR), anexă a PSD-ului mafiot, să se reformeze, după 1989, pentru a (re)deveni biserică creştină | A șaptea dimensiune says:

    martie 10th, 2019 at 10:11

    […] Documentele Securităţii dovedesc că, în tinereţe, fostul patriarh Teoctist a fost spărgător d… […]

  2. Pe lângă popii fără soţ | A șaptea dimensiune says:

    martie 15th, 2019 at 18:41

    […] Documentele Securităţii dovedesc că, în tinereţe, fostul patriarh Teoctist a fost spărgător d… […]

Adauga un comentariu