Filme vechi, dar bune (II)

duminică, aprilie 8, 2018 10:07
Posted in category Educatie

American BeautyLa vita e tembella

American Beauty (SUA, 1999, regia: Sam Mendes, cu: Kevin Spacey, Anette Bening etc.) este un film foarte frumos, deci foarte trist. Dacă un rus din secolul al XIX-lea credea că frumuseţea va salva lumea, e bine, uite că acum, în mileniul al III-lea, un tânăr american descoperă cam aceeaşi chestie: există momente când zborul unei pungi goale în bătaia vântului chiar te face să crezi că frumuseţea acestei lumi, pe bune, poate fi cu greu suportată.

Cam asta ar fi miza, să-i zicem aşa, estetică. Iar în ceea ce priveşte partea cu etica şi morala, aici chiar că filmul ne rupe la greu. O miştocăreală atât de cruntă a societăţii americăneşti – cu toate clişeele, falsităţile şi tembelismele ei – zău, destul de rar am mai văzut, într-un film altfel nominalizat la o grămadă de Oscaruri.

Povestea unui american “comun” care, la vreo patruj’ de ani, descoperă că trăieşte într-o minciună, văleu, devine pretextul unei critici ce nu se sfieşte să ia în balon tot ce are americanu’ mai sfânt: familia, cariera, uelbiingu’, selfrespectu’, încrederea în sine şi, da, dragostea, mai ales dragostea.

Partea mai parşivuţă în această producţie care-şi propune să submineze sistemul din interior ar fi că, la urma urmei, oricât ar fi de profundă, nici măcar criza personajelor nu izbuteşte să depăşească limita clişeului. La fel cum fantasma frumuseţii americane nu-i decât un surogat de vis, ei bine, tot aşa chinuitorul efort de (re)dobândire a unei autenticităţi pierdute se consumă fatalmente într-un mod schematic şi caricatural.

Un film care-ţi pune neuronii la treabă, care te face să gândeşti, care priveşte, mai mult sau mai puţin, şi viaţa ta, cu toate prejudecăţile şi clişeele ei, este un film ce merită văzut, nu? (“Academia Caţavencu”, nr. 430/2000)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu