Neagu Djuvara: Românul era blând, dar comunismul l-a făcut sălbatic
duminică, aprilie 28, 2013 18:18Neagu Djuvara, cunoscutul istoric român, a acordat, în 2010, un interviu revistei Academia Cațavencu. Iată, mai jos, o parte din acest interviu, din care se pot înțelege posibile răspunsuri la întrebările zilei de azi. Celebrul istoric explică de ce arată România așa cum este azi și nu altfel. Iar în finalul fragmentului aflăm cât de liberal este Crin ‘Căcărău’ Antonescu și cât preț pune acest papagal pe oamenii de valoare ai acestui popor, printre care se află și Neagu Djuvara.
Reporter: Cum e românul? E elevul ăla din ultima bancă, cel care nu a reușit în viață?
Neagu Djuvara: Da, azi mulți români se întreabă. El nu e nici buricul pământului, nici ăla care nu are, nu e bun de nimic. Cred că lucrurile sunt undeva la mijloc de drum. Ba chiar întrebarea asta, pe care tot o punem, spune ceva despre psihologia noastră. Un soi de angoasă… Noi am intrat în concertul european abia la mijlocul veacului al XIX-lea, ceea ce este foarte târziu. În afară de personalități superbe, ca Mircea cel Bătrân sau Ștefan cel Mare, chiar Vlad Țepeș, prin pitorescul său, noi nu am participat la marea istorie.
Rep.: Dar nu e istoria o competiție?
N.J.: Este, e o competiție. Noi am fost mai sedentari. Nu am cotropit, nu ne-am dus peste alții. Spre deosebire de germanici, care sunt războinici. Lucru clar, avem acest complex de inferioritate, pentru că nu am intrat cu adevărat în istoria Europei decât foarte târziu. Peste tot, și în Vest, și în Răsărit, întemeietorii au fost neamurile năvălitoare, iar nu băștinașii. Întemeietorul românașilor mei a fost un cuman. Am scris asta în Negru Vodă Thocomerius și mulți nu au vrut să accepte.
Rep.: Dar dacă tot ne-a rămas timp, necucerindu-i pe alții, nu am fi putut să facem ceva mai multe în țara asta?
N.J.: S-a spus că românul e poet. O fi, dar e nițel cam … preferă visul în favoarea realității. Suntem foarte puțin realizatori, ca să zic așa. Și mai e ceva: suntem foarte dezorganizați. Aproape că se caută dezordinea. O anecdotă pe care mi-a povestit-o bunicul meu acum 80 de ani. În vremurile astea se spune că ar fi fost vorba despre mareșalul Mackensen. Guvernul de la București, în primul război mondial, când a trebuit să se mute la Iași, dă tuturor prefecturilor ordin să nu se facă rezistența în câmpie, pentru că nu are nici un rost. Un primar dintr-o comună îl primește pe un ofițer neamț, pune masa în curte, o rață pe varză, o ciulama cu mămăligă, vin, mă rog, de toate. După masă, ofițerul neamț vrea la umblătoare. Prin intermediul tălmaciului, primarul îi spune că poate să-și facă nevoile în spatele casei, în porumb. După 30 de secunde se întoarce neamțul cu pantalonii în vine, cu câțiva câini după el, strigând: “Keine Organisation! Keine Organisation!”. Atâta germană a înțeles și primarul nostru și a spus: Domnule ofițer, păi dacă aveam noi ‘organisation’ nu veneați dumneavoastră să vă căcați aici, veneam noi să ne căcăm la Berlin”. Nici acum, noi nu avem organizare. E ceva în creierul nostru care ne face ostili organizării. În prezent, cât de cât mai suntem împinși de la spate de Uniunea Europeană, dar când putem să dăm cu piciorul o facem cu voluptate.
Rep.: Ce calități are românul?
N.J.: Românul era blând, dar comunismul l-a făcut sălbatic. E unul dintre lucrurile pe care le-am constatat cu stupefacție când m-am întors în țară. Românul era, în general, prea blând, prea plecat, prea cumsecade, ceea ce nu-l împiedica să fie un bun ostaș, fiindcă era ascultător. A devenit sălbatic. Dovadă copiii ăștia care se omoară cu cuțitul la liceu. Pe vremea mea nici bătăi de-astea cu pumnul în gură nu prea erau. M-au speriat franțujii când am mers acolo. Ce fioroși erau. La fel chestia cu emigrarea. Suntem poporul care a dat cei mai puțini emigranți americani din Europa. Acum însă, fiecare nu știe ce să facă să plece din țară. Așadar, românul fuge din țara lui, ceea ce nu făcea înainte, și e violent, ceea ce nu era înainte.
Rep.: Cum e viitorul României?
N.J.: Nu-l văd bine deocamdată. Dar cred că s-ar putea ameliora după un minim de două generații. Asta cam e o lege universală. În două generații oamenii mai uită, tinerii merg prin alte părți și văd cum e viața acolo.
Rep.: Ați studiat în Franța. Cum sunt francezii?
N.J.: Francezii sunt neguvernabili. Am trăit în Franța jumătate de viață, dar să știți că nu-i iubesc. Unul dintre cusururile lor este că au o încăpățânare atât de mare încât nici o reformă nu poate fi făcută. De cincizeci de ani se încearcă reforma învățământului în Franța.
Rep.: Sunteți liberal. Vă mai identificați cu PNL-ul de azi?
N.J.: Avem o relație foarte proastă. Crin Antonescu m-a luat cum se ia un vas cu flori, m-a pus în geam, dar când a văzut că am alte opinii nu m-a mai întrebat nimic. Pentru că i-am spus să nu meargă în ruptul capului cu Geoană. Crin Antonescu are, din păcate, o legătură tot mai firavă cu liberalismul autentic.
Citeste si articolele:
Marius Diaconescu, lector, doctor în istorie: Sergiu Nicolaescu a falsificat istoria românilor | A șaptea dimensiune says:
martie 29th, 2015 at 20:09
[…] Neagu Djuvara: Românul era blând, dar comunismul l-a făcut sălbatic […]