Cine ştie multe moare deştept, dar repede
duminică, mai 5, 2024 7:56În 2002, un domn din Virginia, care omorâse un pilot, a fost condamnat la moarte, dar n-a putut fi executat fiindcă era retardat mintal, iar aplicarea pedepsei capitale bolnavilor mintal este curat neconstituţională, coane Fănică, coniţă Virginia.
Acum (în 2005 – n.m.) s-a redeschis procesul, iar de data aceasta criminalul are toate şansele să fie obligat la plata cheltuielilor de Judecată de Apoi, chiar dacă i se va asigura un preot din oficiu. Motivul invocat de judecători – oameni cu scaunul electric la cap – este că omul a devenit, între timp, suficient de deştept.
IQ-ul (Intelligence Quotient – Coeficient de inteligenţă) acestuia a sărit de la 54 la 76, iar legea spune că peste 70 se dă dezlegare la injecţie letală. În loc să tragă de fiare liniştit, ca orice puşcăriaş onorabil, şi să citească doar la culcare câte un tatuaj, două de popularizare sau mai comerciale de Coelho, eruditul nostru s-a pus serios pe lectură şi scris, până când în bezna ignoranţei s-a zărit lumânarea de la capătul tunelului.
Iată că pentru a scăpa de o condamnare sunt valabile două metode extreme: ori să ai avocaţi foarte deştepţi, ori să fii tu foarte prost. Şi uite aşa sunt confirmate peste secole crâmpeie de înţelepciune cunoscute de noi toţi de pe băncile şcolii: „Cine ştie multe moare repede”, „Fericiţi cei săraci cu duhul”, „Ai carte, ai moarte”, „Nu învăţaţi! Nu învăţaţi! Nu învăţaţi!” sau „Viaţa nu ştie carte”.
În acelaşi timp este infirmată măiastra zicere „Eşti prost de dai în groapă”. („Academia Caţavencu”, nr. 688/2005)
Citeşte şi articolele: