Ţărăniştii români sunt incompatibili cu Republica Securistică România

luni, noiembrie 28, 2011 21:09
Posted in category Istorie, Mass-media

Ion RatiuUrmaşii Partidului Naţional Român din Ardeal, una dintre forţele politice româneşti care au înfăptuit Marea Unire din 1918, ţarăniştii români, ucişi, închişi, torturaţi, prigoniţi şi exilaţi de comuniştii rusofoni după 1945, au sperat că după 1989 îşi vor regăsi ţara pierdută. Din păcate pentru ei, dar şi pentru noi, neocomuniştii şi securiştii, veniţi la putere în România după Revoluţie, au avut grijă să simtă din plin Răul în esenţă pură. Bătuţi de minerii-securişti, trataţi ca trădători, tocmai ei, cei care au suferit cumplit pentru această ţară, ţarăniştii români ne privesc doar din cărţile de istorie. Şi nu putea fi altfel într-o ţară de creiere spălate 50 de dictatura comunistă. Atunci când poetul grohăitor Adrian Păunescu îl calomnia în ultimul hal pe Corneliu Coposu, spunând că a fost turnător la Securitate, era evident că martirii neamului românesc nu aveau nici o şansă în meciul cu securiştii deghizaţi în democraţi. Aceste gunoaie bolşevizate au adus în România ‘democraţia originală’, ale carei efecte le vedem astăzi. La umbra acestei ‘democraţii’ au răsărit personajele care au aruncat România în cea mai cruntă criză morală din ultimul secol, probabil. Dar cine au fost ţărăniştii, pe care noi nu am avut privilegiul să-i înţelegem, obturaţi fiind de muntele de ură pe care securiştii l-au ridicat după 1990? În cele de mai jos, avem o scurtă descriere a lui Ion Raţiu, dintr-un material publicat de ‘Academia Caţavencu’, autor Doru Buşcu, material intitulat ‘Moş Ion Raţiu şi unirea’.

Cu părul alb, cu papion şi cu zâmbetul de la o ureche la alta, Ion Raţiu s-a arătat românilor în ianuarie 1990. Iradia lumină şi optimism ca o reclamă la pastă de dinţi, iar propoziţiile lui cu accent păreau replicile unui producător de la Hollywood.

Era charismatic şi flamboaiant, inteligent şi exotic, vesel şi sigur pe el. Tocmai de aceea, era sută la sută suspect.

A coborât de pe scara avionului direct în ceţurile unui tărâm pustiit de istorie, locuit de oameni gri şi înfometaţi, care îi aruncau privirile suspicioase pe care antropofagii din insule trebuie să i le fi aruncat căpitanului Cook.

Dar Ion Raţiu a ţinut-o pe a lui. N-a lăsat pe nimeni să se dezmeticească: ‘Dacă vreţi să trăiţi bine, comunismul trebuie să moară’.

Nu şi-a pierdut vremea cu nuanţe: ‘Dacă vreţi comunism, votaţi-l pe Iliescu. Dacă vreţi democraţie, votaţi-mă pe mine!’.

Nu s-a sfiit să devină unicul importator al lui Winston Churchill şi să propună democraţia în supradoză: ‘Eu am dreptate şi tu n-ai. Dar pentru dreptul tău de a nu avea dreptate eu sunt gata să mor’.

Aşa încât, în câteva zile de la sosirea lui, Securitatea rămasă fără serviciu a răsuflat uşurată. Au intrat în producţie copywriterii cu epoleţi şi sloganurile revoluţiei bolşevice s-au instalat pe buzele proletariatului.

Pe atunci, clasa muncitoare îşi luase liber de la întreprindere ca să poată participa la evenimente. Libertatea începuse să-şi arate beneficiile sub formă de măsline şi parizer, iar salamul cu soia din trecut era pregătit să devină erou ideologic.

Fără nici o şansă în faţa urii colective, Ion Raţiu şi-a înfruntat detractorii cu zâmbetul lui neclintit. A fost demonizat de Ion Iliescu, ameninţat de aparatul de propagandă, fugărit de mineri şi lucrat operativ de ofiţerii vidului de putere.

Degeaba. Seninătatea lui aproape patologică nici n-a clipit. Şi-a pus energia şi o parte din bani în slujba democraţiei. S-a angajat în restaurarea PNŢ, şi-a finanţat campania, a tipărit ‘Cotidianul’ şi ‘Românul liber’. A făcut din papion brand-ul voios al normalităţii şi coşmarul vechilor structure.

A fost deputat de Cluj şi de Arad. Pe 17 ianuarie 2000, a murit.

Ion Raţiu a trăit cincizeci de ani în Anglia. În anii ’60, împreună cu unchiul lui Mihai Cârciog, a făcut bani serioşi din operaţiuni maritime.

A ajuns milionar în lire sterline într-o ţară unde plata impozitelor e mai regulată ca respiraţia şi competiţia e mai dură decât un meci de rugby.

Din 1946 a sprijinit rezistenţa anticomunistă din România, devenind el însuşi un duşman notoriu al regimului.

I-a făcut zile fripte lui Ceauşescu în timpul vizitelor de la Washington şi Londra, iar Pacepa şi şeful serviciului Lichidări Externe îi datorează multe insomnii.

Spre finalul delirului ceauşist, Securitatea a pus la cale un plan concret de suprimare, dar până la urmă, din fericire, s-a hotărât să-şi împuşte propriul şef.

În 1991, ‘Academia Caţavencu’ revedea lumina tiparului în noua tipografie a lui Ion Raţiu de pe strada Plevnei. La inaugurarea noii formule, proprietarul a ţinut să se prezinte personal cu pahare şi o sticlă de şampanie.

Am ciocnit atunci cu un Ion Raţiu vesel ca de obicei, un Ion Raţiu pe care îl ironizasem în ziar fără pic de milă. ‘Scumpii mei, ne-a spus, mă bucur atât de mult că existaţi, încât uit cu desăvârşire că sufăr din pricina voastră’.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

6 Responses to “Ţărăniştii români sunt incompatibili cu Republica Securistică România”

  1. Numărul doi din Republica România este un fals revoluţionar | A șaptea dimensiune says:

    februarie 15th, 2015 at 21:27

    […] Ţărăniştii români sunt incompatibili cu Republica Securistică România […]

  2. Cum a vândut gaşca lui IliciKGB România ruşilor în 1989 | A șaptea dimensiune says:

    februarie 15th, 2015 at 21:36

    […] Ţărăniştii români sunt incompatibili cu Republica Securistică România […]

  3. Cum au fost avansaţi criminalii din 1989 | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 18th, 2015 at 19:26

    […] Ţărăniştii români sunt incompatibili cu Republica Securistică România […]

  4. Cum întreţine Republica România o armată de revoluţionari-fantomă | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 21st, 2015 at 16:30

    […] Ţărăniştii români sunt incompatibili cu Republica Securistică România […]

  5. Ce făcea armata la Loviluţia din 1989 | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 22nd, 2015 at 18:23

    […] Ţărăniştii români sunt incompatibili cu Republica Securistică România […]

  6. (Contra)revoluţia lui Badea, Ciutacu şi Voiculescu | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 23rd, 2015 at 16:49

    […] Ţărăniştii români sunt incompatibili cu Republica Securistică România […]

Adauga un comentariu