A şaptea dimensiune pe Facebook (DCLXXXVII)

luni, noiembrie 7, 2022 7:13
Posted in category Mass-media

Politist hot31 ianuarie 2022

Iustina Tofan: “La revedere, Romania!

Iti multumesc ca mi-ai oferit posibilitatea sa gasesc raspuns la una din intrebarile care ma framantau.

Eu, ca si multi altii, ne-am facut datoria fata de tine. Am fost la revolutie, te-am votat de fiecare data cand ne-ai cerut-o, ne-am exprimat atunci cand ne-ai chemat la referendumuri.

Am asteptat 30 de ani linia de centura a Bucurestiului, autostrăzi, spitale, scoli , ti-am dat spaga pentru un loc de parcare langa bloc.

Am platit dobanzi uriase sa ne cumparam o casa, o masina, un telefon.

Am mers in spitalele tale ca sa ne intoarcem mai bolnavi decat ne-am dus. Ne-am milogit de doctori si i-am asteptat ore intregi pe culoarele policlinicilor si spitalelor pentru a ne baga in seama ca muream de durere. Le-am dat si lor spaga doar pentru ca ei sa-si faca doar datoria pentru care erau platiti.

N-am plecat la mare in Grecia sau Turcia. Ne-am rupt picioarele prin Olimp, Eforie Nord-Sud pentru a-ti plati tie preturi mai mari decat in Occident.

„Ce-ai cautat in Piata Victoriei?” – m-au intrebat cunoscutii. Acum iti raspund si tie Romanie. Nu m-am dus sa daram guvernul, nu m-am dus sa arunc cu sticle in jandarmi, nu am vrut sa schimb oranduirea cea stramb construita, dar legitim aleasa prin votul celor care au stat acasa. Am mers acolo pentru a nu-mi fi rusine de mine, de copiii si nepotii mei. Nu am mers in piata doar pentru mine asa cum nici bunicul meu nu a plecat la razboi doar pentru el si nu s-a mai intors niciodata.

Draga Romanie, a veniti timpul sa ne despartim. Eu voi ramane cu particica mea din tine, iar tu cu restul. Mie imi ajunge.

De acum inainte voi fi turistul tau si am sa te privesc de departe. Ma voi bucura de fiecare data cand particica mea va inflori. Tu Romanie ramai aici, eu am sa te vizitez atunci cand voi simti.

Acum ramai cu bine!”

1 februarie 2022

Imagine reală a înmormântări lui Hachiko

A murit la stația Shibuya la 8 martie 1935, la vârsta de 12 ani, dintre care 10 dintre ei au fost petrecuți în fața stației, așteptându-l pe stăpânul său, care nu s-a mai întors niciodată pentru că a murit la locul de muncă.

Vestea morții lui Hachiko a fost publicată de ziarele vremii și a provocat o mare agitație nu numai în Japonia, ci în toată lumea.

Hachiko este înmormântat în cimitirul Aoyama din Tokyo, împreună cu stăpânul său pe care l-a așteptat până în ziua morții sale…

Vă recomand şi filmul (dacă nu l-aţi văzut): Hachiko – Povestea unui caine

Un film emoţionant. Un film la care, dacă sunteţi mai sensibili, s-ar putea să picuraţi nişte lacrimi.

Inmormantarea lui Hachiko

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu