Dacă tot am revăzut recent „I, Robot”
luni, ianuarie 24, 2022 14:54
I, Robot, Eu, Robotul (2004), regia: Alex Proyas; cu: Will Smith; medie note IMDB: 7,1; medie note cinemagia.ro: 7,8; o nominalizare la Oscar.
Cum mafia TV este prezentă peste tot sau, ca să-l citez pe ziaristul independent Mălin Bot, cartelul Mafia Media controlează 90% din piaţa media din România, în urmă cu 10 ani am luat hotărârea să nu mai privesc la emisiunile TV. Toate inforamţiile mele despre evenimentele prezentului le iau din mediul online.
Cu filmul este o artă, cea de-a 7-a artă, este normal să-i acord atenţia cuvenită, aşa încât la fiecare sfârşit de săptămână vizionez un film-două-trei, în funcţie de timpul pe care-l am şi dispoziţia sufletească în care sunt în acel moment.
Recent am revăzut un thriller care mi-a plăcut în urmă cu nişte ani şi despre care s-a scris în presa vremii. Cum Daniel Goace, un ziarist de la “Academia Caţavencu”, are o prezentare mai mult decât reuşită despre acest film, iat-o mai jos.
I pak, Robot, dau ştire…
Colegii îmi reproşează mereu că, după ce citesc comentariile mele despre filme, nu îşi dau bine seama dacă mi-au plăcut sau nu. Adică nu ştiu dacă să se ducă şi ei să le vadă sau să stea în banca lor, la o terasă, şi cam de aceiaşi bani să bea patru beri bune.
Aşa că de data asta încep prin a spune tranşant, ca să fie clar pentru toată lumea: filmul I, Robot mi-a plăcut şi nu mi-a plăcut. În 2035, un robot utilitar din ăla care-ţi cară sacoşele de la piaţă, plimbă câinele de trei ori pe zi, respectiv care ne va scrie nouă textele, când nu avem chef de scris, un astfel de robot inofensiv devine suspect de crimă, fiind investigat tocmai de un poliţist complet tehnicofob (Will Smith).
Ce spuneţi acolo, în rândurile din spate? Asimov? A, da’ nici n-o ascunde nimeni, scrie clar încă de la sfârşitul filmului: Suggested by the book „I, Robot”, Isaac Asimov. Problema e că pe parcurs, ci ideea lui Asimov în braţe, filmul se ciocneşte într-o intersecţie cu jumătate din Minority Raport, îi calcă puţin pe bombeu pe alde Blade Runner şi Terminator 3 şi accidentează grav întreaga trilogie Matrix, mai precis Animatrix, şi mai precis episodul „The Second Rennaissance”.
Ce mi-a plăcut: deşi din film nu lipseşte clişeul “parteneră pentru erou”, regizorul nu cade în plasa aceea clasică cu scena romantică de bandajat răni la lumina lumânărilor urmată de baie în piscină, respectiv de ţigara de după; efectele speciale – roboţi bătându-se Kung-Fu n-aţi văzut prea des; dialoguri haioase ajutate şi de prestaţia actoricească de copil cretin a lui Will Smith.
Ce nu mi-a plăcut: restul şabloanelor – robotul învaţă la începutul filmului gestul uman de a face cu ochiul, un fel de „I’ll be back!”-ul lui Terminator, şi evident că trebuie să-l repete undeva pe la final; micile erori de scenariu care te fac să-ţi pui întrebări de genul „Cum dracu’ mai are ăsta armă după ce şi-a pierdut-o în încăierare, şi după ce i-a mai şi confisact-o şeful împreună cu insigna imediat după?”. („Academia Caţavencu”, nr. 665/2004)
Citeşte şi articolele: