A șaptea dimensiune

Nu ştiu care au fost primele voastre experienţe de lectură pe lumea asta şi cu cine le-aţi avut, în schimb, pentru mine, Tarzan, Cheeta, Pardaillan şi Fausta au fost primele personaje cu care m-am simţit superbine pentru întâia oară.

Mai târziu au apărut în viaţa mea literară Athos, Porthos, Aramis, d’Artagnan, Winetou, Old Surehand, Old Shuterhand, Vicontele de Bragelonne (cam zemos şi fără sare), Contele de Monte Cristo, ca să nu mai vorbesc de Arsene Lupin şi Sherlock Holmes.

Ei bine, cartea lui Umberto Eco, Supraomul de masă (nu vă strâmbaţi, că nu vă pun să citiţi semiotici şi alte grozăvii), este ca o mănuşă perfectă pentru nostalgicii acelor vremuri, pentru cei care vor să priceapă cu mintea de acum tertipurile romaneşti ale savuroaselor aventuri din vremurile de odinioară.

Pornind pe urmele unei idei a lui Gramsci (nu trebuie neapărat să reţineţi numele), marele semiotician bărbos se infantilizează inteligent pentru a înţelege mecanismele narative ale romanului “popular” al secolului XIX şi a recupera, la altă altitudine speculativă, pârghiile subtile şi mecanismele ascunse ale întâmplărilor supereroilor copilăriei.

Pagini extrem de deştepte despre misterele pariziene împănate cu socialism ale lui Eugene Sue, despre Rocambole-ul lui Ponson du Terrail sau, pentru cei născuţi mai târziu, chiar despre Ian Fleming şi fiul său literar, James Bond.

Pe scurt, povestea apariţiei în prima jumătate a socolului XIX a foiletonului este legată de numele franţuzului Emile de Girardin, care la 1833 scoate pe piaţă La Musee des familles, prima întreprindere jurnalovelistică care “atinge şi clasele cele mai sărace ale populaţiei (…) şi se ştie că pe vremea apariţiei în episoade a Misterelor Parisului chiar şi anlafabeţii se reuneau spre a li se citi întâmplările”.

Dezvoltarea ulterioară a genului şi apariţia marilor meseriaşi gen Dumas este generată, în fond, şi-aici să vă ţineţi, “de faptul că şi femeile încep să devină cumpărătoare de marfă romanescă”.

Aşadar, o carte minunată, scrisă de un bătrân culturist al ideilor în memoria copilăriei şi a vremurilor în care lectura nu era decât o goană după aventuri cu cavaleri, cow-boy, indieni şi fauste. (“Academia Caţavencu”, nr. 631/2004)

Citeste si articolele:

• Abatorul cinci
• Pierderea virginităţii – varianta Richard Branson
• Cântăreaţa reală
• In sextenso
• Amintiri despre Evul Mediu