O lovitură de maestru

duminică, octombrie 28, 2018 11:52
Posted in category Istorie

Epoca fanariotaÎn 1793, Alexandru Moruzi e înscăunat în Muntenia de frate-su Gheorghe, dragomanul Porţii Otomane. În prima parte a domniei, Alex confuzionează toată asistenţa. Comportamentul lui e atât de incredibil încât fanarioţii ortodocşi, păstrători ai tradiţiei de jaf nemilos şi exploatare fără frontiere, sunt gata să se lepede de dânsul.

Însă, fără să-i pese de cutuma tagmei, Moruzi face gesturi de mare impact economic. Construieşte o fabrică de hârtie la Afumaţi, opreşte exportul lânii la nemţi pentru a alimenta mai întâi postăvăriile locale, amenajează porturi de marfă la Dunăre, lansează la apă o flotilă comercială, colonizează câteva mii de bulgari împinşi de foame şi, în fine, interzice importul de trăsuri străine – obicei care aducea ruina boierimii amatoare de figuri.

Un timp, reformele acestui grecotei renegat de sfintele valori ale Fanarului aduc un iz de bunăstare. Practic, Alexandru Moruzi îşi crease mecanismele propriului belşug. Această fază izbucneşte în 1795, odată cu marea foamete. Atunci lovitura se dovedeşte deopotrivă subtilă şi mortală. Căci domnul îi obligă pe morari să cumpere grâu doar de la magaziile domneşti, evident, la preţuri triple. Şi până să se dezmeticească toate mecanismele pieţei precapitaliste, Moruzi ia bani cu japca de la mănăstiri pentru noi achiziţii de porumb.

Când plebea nu mai are altă variantă de mălai, domnul fixează preţurile la cota de genocid şi devine peste noapte cea mai bogată secătură a deceniului românesc.

Poporul primeşte însă un ajutor neaşteptat. El uită rapid de foame din cauza ciumei. De astă dată de mică anvergură, ciuma din 1795 alină foamea doar pentru 10 – 15.000 de amărâţi.

Noroc de lăcustele care pică în acelaşi an şi care dau măreţie dezastrului umanitar, scăpându-l astfel pe Alexandru Moruzi de suspiciunile şi judecata nedreaptă ale colegilor săi, fanarioţii. (“Academia Caţavencu”, nr. 544/2002)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

2 Responses to “O lovitură de maestru”

  1. Pe vremea când jefuitorii erau turci | A șaptea dimensiune says:

    noiembrie 6th, 2018 at 21:46

    […] O lovitură de maestru […]

  2. Rafinaţii pretextelor de război | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 29th, 2019 at 17:12

    […] O lovitură de maestru […]

Adauga un comentariu