Portret de activist PSD-ist

luni, aprilie 19, 2021 15:37

PSD = ciuma rosiePortretul este din 2004, dar de atunci şi până astăzi nu s-a schimbat prea mult. Sau, dacă au fost schimbări, acestea s-au produs în direcţia negativă a axei normale de evoluţie a unei societăţi, nu în cea pozitivă. Îmi povestea un prieten, profesor de matematică, că în comuna unde locuieşte, la alegerile locale din 2020, a câştigat PSD-ul, detronând PNL-ul, partid ce dăduse fostul primar. Cum a câştigat reprezentanta PSD-ului? Oferind mită electorală. Un gest care, în ţările civilizate, se cam lasă cu ani de puşcărie. Cu alte cuvinte, tovarăşa şi-a cumpărat voturile.

Deşi nu ştim de unde au venit banii, cel mai interesant aspect al infracţiunii este faptul că “dacii liberi” îşi vând votul, apoi se tăvălesc pe jos cu “tricolorul”, “România, of ţărişoara mea” şi altele asemenea care-ţi întorc stomacul pe dos. Un asemenea “dac liber”, cu 8 clase la activ, şi-a vândut votul la alegerile locale din 2016, îmi povestea acelaşi prieten, pentru suma de 46 de lei, echivalentul costului abonamentului la firma locală de cablu, pe două luni, la preţul din 2016. Aceeaşi persoană care astăzi deţine funcţia de primar al comunei, fostă directoare a şcolii şi profesoară de istorie, acest monument de moralitate (hăăă, hăăă, hăăă), ce preda cultura civică prin şcoală, învăţându-i pe copii moralitatea publică, n-a avut nicio jenă să cumpere voturi, de la pleava societăţii, pentru a ajunge primar.

Aşadar, călcatul pe cadavre pentru afirmarea în politică este boală nouă, dar şi veche, după cum vom vedea ceva mai la vale. Acelaşi prieten, profesor de matematică, îmi povestea că stimabila PSD-istă şi-a folosit întotdeauna relaţiile pentru a se menţine în funcţia de director al şcolii, iar când s-a pus problema unor concursuri, fie nu s-a prezentat, fie le-a aranjat, folosind aceeaşi metodă comunistă: pile-cunoştinţe-relaţii (PCR).

Tovarăşa primar, ce reprezintă partidul săracilor cu duhul, are şi câteva afaceri care-i rotunjesc veniturile, deoarece, la PSD-işti, salariul reprezintă doar banii de buzunar, adevărata avere se face din afaceri private, afaceri cu statul se înţelege, treabă din care prostul de stat rămâne cu paguba, iar şmecherii din PSD rămân cu banii.

Toate cotloanele roşii, adică PSD-iste, ale României, populate de indivizi fără şcoală şi fără educaţie, în procent de minim 90%, sunt jefuite în ultimul hal de mafia PSD-istă, cea care face legea ajutată de Mafia TV (Antena 3 şi România TV), pe fondul apatiei populimii imbecile şi retardate, o turmă care rătăceşte în bezna tot mai deasă a istoriei.

Haideţi să vedem şi un axemplu de activist PSD-ist din 2004, la nivel central.

Portret de activist executat în culorile partidului

Preşedintelui Uniunii Artiştilor Plastici (din 2004 – n.m.), Zamfir Dumitrescu, i-a pus Dumnezeu mâna în cap. În aprilie curent (2004 – n.m.), l-a invitat pe Ion Iliescu (pe atunci Preşedintele României – n.m.) la ziua lui de naştere. Preşedintele a venit ca la un prieten străvechi şi Dumitrescu i l-a prezentat pe doctorul Peltecu, ginecologul familiei, aşa: “Domnule preşedinte, daţi-mi voie să vi-l prezint pe musiu Pizdaru”. Lui Iliescu i-a plăcut gluma şi l-a poftit să intre în partidul lui de guvernământ. Dumitrescu a intrat ca simplu membru, ca în iulie (2004 – n.m.) să devină membru în Biroul Coordonator.

Treaba cu biroul i-a aranjat-o Adrian Năstase, căruia Dumitrescu i-a livrat en gros şi en detail câteva tone de tablouri şi sculpturi. Şusta s-a făcut printr-o hoaşcă extrem de şmecheră, Eugenia Florescu, şefa Serviciului Expoziţii, din cadrul Centrului Internaţional de Conferinţe al Camerei Deputaţilor.

Totuşi, lui Dumitrescu nu-i plac babele. Ca dovadă, s-a însurat pentru a treia oară, şi nu cu orice fel de jună, ci cu însăşi fiica lui Ion Pacea, pictorul de curte al lui Ceauşescu, care i-a tras două gemene.

În timpul liber, Dumitrescu este satir şi le-a polenizat prin diverse mijloace, unele de-a dreptul coercitive, pe următoarele studente la Arte Plastice: Alina Penţac; pe: Maria Cismaru; pe: Coralia Niţu; pe: Mirela Muscan; pe: Alexandra Gaiţă şi pe: Florica Pacea, sora neveste-sii.

Cu unele nu i-a ieşit pasienţa, ca de exemplu: Lia Bujor, secretara rectorului Institutului de Arte Plastice; sau cu: Carmen Paraschivescu, graficiană.

În rest, Dumitrescu vrea să lase impresia că este băiat de cartier. Gemenelor le cumpără el personal prezervativele, ca să nu păţească cum era s-o bulească una dintre fete, când n-avea nici 15 ani şi a venit acasă gravidă în ultimul hal.

În timp ce vă ţinem din treabă, Dimitrescu se aranjează la oglindă (se aranja în 2004 – n.m.), ca să plece la Birou. Pentru el, a se aranja înseamnă să-şi dea cu roşu în obraji şi cu luciu de unghii. De fapt, dacă e să stăm strâmb şi să judecăm drept, cam acesta este portretul realist al unui membru al Biroului Coordonator al PSD. (“Academia Caţavencu”, nr. 660/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu