Cel mai cum să vă zic dintre pământeni
joi, martie 8, 2012 17:57Incredibil de inegal şi dezarmant de naiv de nenumărate ori pe ici, pe colo, Cel mai iubit dintre pământeni pare scris de doi autori diferiţi care se încurcă reciproc. Unul e un semidoct care-şi dă aiurea cu părerea despre lucruri pe care nu le prea pricepe, iar celălalt un prozator care îţi ia piuitul cu pagini extraordinare. Preda, care voia să le demonstreze ‘beliţilor’ cu pretenţii că poate fi şi un scriitor profund, o dă aici, una-două, într-o eseistică de licean săgetat de ambiţii filosofice după lecturi nedigerate.
Dacă personajul care se destăinuie cititorului în cele peste 1.200 de pagini ale romanului ar fi un tip cu studiile neterminate, care mai cogitează şi el, ca tot românul când ajunge la închisoare, ai mai închide ochii, dar Petrini al lui a fost asistent universitar şi a predat filosofia culturii. Or, ţi se cam taie când citeşti panseuri precum ‘Cultura e o formă de viaţă, prin care o colectivitate umană îşi exprimă forţa creatoare’, printre multe alte platitudini emise de universitarul lui Preda. Dacă însă filosoful povesteşte ce i se întâmplă prin puşcărie sau la deratizare, când umblă cu vermorelul printre şobolani, îi mai treci cu vederea banalităţile cogitaţionale.
Marin Preda insistă însă, îşi canoneşte personajul să treacă drept un intelectual fin, greu încercat şi de valurile vieţii, şi de drame amoroase. Filosoful lui nu experimentează în dragoste doar dureri sufleteşti, ci şi chinuri nemijlocit fizice. Cu energica Matilda se bate în parte, în scandaluri ţopârlăneşti care se lasă cu capete sparte şi cu sex pe duşumea. Cât despre istoriile de dragoste pe care personajul lui Preda le află de la alţii, astea sunt simple relatări de aşternut, fără perdea, dar şi fără nesăratul sos metafizic în care aproape se îneacă cel mai iubit dintre pământeni.
Teoretician al stoicismului de nevoie, Petrini are două crime la activ în viaţa de toate zilele – una comisă în puşcărie, alta în libertate, iar dacă adăugăm şi agresiunile domestice, deviza lui secretă pare să fie ‘Mă bat, deci exist!’. Asta n-ar fi o nenorocire pentru carte. Din contra – când se îndură să lase filosofia în plata Domnului şi trece la chestii mai lumeşti, Petrini nu mai e căznit, ceţos şi închipuit, iar Preda redevine el însuşi. Nenorocirea e că asta nu ţine mult şi semidoctul cu pretenţii de mare gânditor care parazitează romanul intră din nou pe fir şi începe să-l despice plictisitor şi lacrimogen în patru. Astfel că, dacă nu recurgi la salvatoarea lectură pe sărite, nu-ţi vine să crezi că ‘Cel mai iubit dintre pământeni’ a fost în anii ’80 cel mai citit roman al vremii. (Cristian Teodorescu)
Ce nu spune Cristian Teodorescu, despre Cel mai iubit dintre pământeni, este motivul pentru care a fost, în anii ’80, cel mai citit roman: era o proză în care se vorbea ceva mai liber despre crimele dictaturii comuniste, nu cele ale ‘geniului’ Carpaţilor, ci alea din deceniul şase al secolului trecut. Se pare că Marin Preda era un apropiat al dictatorului, acesta tolerându-i aproape totul. Iată, mai jos, ce am găsit în Caţavencii legat de Marin Preda (autor tot Cristian Teodorescu).
De ce l-a băgat Preda pe Ceaşcă în Delirul
Nu pentru 30 de arginţi a devenit Ceauşescu personajul lui Preda, cum crede cineva în Adevărul din 27 iulie. În prima ediţie a romanului, Marin Preda n-a avut nici o treabă cu Ceauşescu. Însă după apariţia cărţii s-au zbîrlit sovieticii la el. Preda voia să facă din Delirul un soi de Război şi pace autohton.
Ruşilor le-a sărit ţandăra fiindcă Preda a făcut din Antonescu un patriot aflat între doi nebuni: Hitler şi Stalin. Aşa că Delirul nu era un roman care să apară oricum, chiar dacă Preda era Preda. Din cîte ştiu, proiectul romanului a primit aprobare de sus. Unii spun că chiar de la Ceauşescu, prin consilierul lui personal, Constantin Mitea. După ce-a apărut cartea, Ceauşescu i-ar fi bătut obrazul lui Preda, că lipseşte din Delirul activitatea revoluţionară comunistă. Atacat de ruşi şi apărat de criticii partidului, autorul îi răspunde prin canalul oficial de comunicare şi-i spune lui Dumitru Popescu-Dumnezeu că vrea să scoată ediţia a doua a romanului, cu tînărul Ceauşescu personaj. În memoriile lui, Dumitru Popescu-Dumnezeu îl zoieşte pe Preda susţinînd că romancierul venise la el să obţină tiraj maxim şi bani pe măsură, ca să aibă şi copiii lui un viitor. Rahat! Preda era oricum plătit la maxim. Ceea ce voia el să-i transmită lui Ceauşescu era o chestie ca între ţărani: mi-ai făcut un bine, ţi-aş face şi eu unul. Ca să ştii!
Citeste si articolele:
Camelian Propinatiu says:
martie 11th, 2012 at 23:06
Ceea ce nu pot explica, nici ierta optzecistii e paradoxul ca in libertate nu s-a scris literatura mai buna decât a lui Marin Preda si a lui Paul Goma despre Romlag.:d
Răzbunarea domnişoarei Christina | A șaptea dimensiune says:
ianuarie 14th, 2015 at 21:24
[…] Cel mai cum să vă zic dintre pământeni […]
Desculţ prin dictatura comunistă | A șaptea dimensiune says:
ianuarie 14th, 2015 at 21:29
[…] Cel mai cum să vă zic dintre pământeni […]
Cum este măcelărită limba română pe net | A șaptea dimensiune says:
februarie 18th, 2016 at 20:06
[…] Cel mai cum să vă zic dintre pământeni […]
Eugen Barbu, trişorul literaturii române | A șaptea dimensiune says:
aprilie 26th, 2016 at 16:20
[…] Cel mai cum să vă zic dintre pământeni […]
De ce ‘Mizerabilii’ lui Victor Hugo nu-i chiar o scriere grozavă | A șaptea dimensiune says:
aprilie 26th, 2016 at 18:59
[…] Cel mai cum să vă zic dintre pământeni […]