După 1989, PSD, urmaşul PCR, cu bocancul pe grumazul justiţiei, a continuat jaful comunist din anii 1945 – 1955

duminică, august 25, 2019 11:23
Posted in category Justitie

Adrian NastaseCum să Piteşti o casă de oarba Justiţie

Victimele “Fenomenului Piteşti” nici nu au apucat bine să uite de tortura comunistă, că au şi început să se confrunte cu o altă teroare, de data asta pesedistă: e vorba de fenomenele de judecători, avocaţi şi şmenari din Piteşti care dau la cap (era în 2003 – n.m.) celor ce vor să-şi recupereze proprietăţile confiscate de comunişti.

Unul dintre aceste personaje sinistre este judecătorul Nifon Sechelarie, care a atins performanţa de a dispune casarea unei sentinţe definitive şi irevocabile de restituire a unei case, în baza căreia proprietarii de drept îşi făcuseră deja intabularea şi plătiseră impozite doi ani de zile.

Motivul anulării deciziei de retrocedare este de necrezut: respectivul imobil a fost confiscat cică în mod corect de comunişti, conform legii 119 din 1948. Prin respectiva lege comuniştii au naţionalizat întreprinderile particulare. Lăsând la o parte faptul că avem de-a face cu o lege bolşevică, imobilul-locuinţă de pe strada Nicoalae Bălcescu nr. 93 din Piteşti nu putea intra niciodată sub incidenţa ei.

Culmea e că domnul Sechelarie recunoaşte că-i o lege injustă, pentru că a dispus în alt proces similar retrocedarea unei proprietăţi, susţinând că naţionalizarea a fost un abuz clar din partea statului.

Schimbarea de optică justiţiară e o chestiune simplă pentru Sechelarie, precum schimbul a 10.000 USD în 350.000.000 lei (vechi – n.m.).

În plus, pentru că este o casă mare (construcţie de 490 mp) în valoare de 200.000 USD (valoarea din 2003 – n.m.), ca să n-o piardă, chiriaşii care au pus mâna pe ea – firma SC Tiparg – şi-au tocmit un avocat mare: Gheorghe Uglean (om al mafiei PSD-iste, n.m.), fost preşedinte al Curţii Supreme, om cu relaţii sus-puse.

Ca un profesionist (în ale şemenului – n.m.) ce e, Uglean a reuşit să strămute cauza la Curtea Supremă de Justiţie, şi încă de două ori, în condiţiile în care se admite o singură strămutare. Mai bine o strămuta direct la Strasbourg, că oricum va ajunge acolo în cazul acesta. (“Academia Caţavencu”, nr. 627/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.
Tags: ,

Adauga un comentariu