Foametea creata de bolsevici in Basarabia

vineri, noiembrie 7, 2008 18:21
Posted in category Basarabia

Foametea creata de bolsevici in BasarabiaSe implinesc in aceasta toamna (noiembrie, 2006) 60 de ani de cand Stalin a ordonat pentru Basarabia strasnica teroare a foamei.

Dimensiunea acestei orori, realizata de comunisti imediat dupa finalizarea celui de al doilea razboi mondial, intrece cu mult pe cea a razboiului contra nazismului. O spun chiar jertfele acestui genocid: „In satul nostru n-au mai ramas decat 30% din locuitori, iar ceilalti au murit si mor de foame, nici chiar pe front nu si-au pierdut viata atatia oameni…” (din relatarea unui functionar comunist din raionul Balti, RSSM).

Daca sacrificiul a zeci de milioane de oameni sovietici in lupta contra nazismului avea cel putin o motivare („noi, poporul sovietic, nu vom fi cotropiti de Germania nazista!”), atunci ororile foamei provocate de PCUS in Basarabia si Bucovina chiar in timpul procesului de la Nurenberg nu au alta acoperire politico-juridica decat etnocidul fatis impotriva poporului roman. Accentuam aceasta paralela fiindca numai in Basarabia si Bucovina dictatorul Stalin a ucis cu salbaticie oameni nevinovati de o anumita etnie.

Nimeni nu era ucis in URSS ca sa nu-si mai spuna estonian sau armean. Romanii insa erau ucisi ca sa nu-si mai zica romani. Chiar si etniile deportate in masa, cum ar fi tatarii sau cecenii, nu erau ucisi fiindca isi spuneau tatari sau ceceni, ci fiindca Stalin i-a „judecat” colectiv pentru pretinsa sustinere a lui Hitler.

Asa crimele lui Stalin impotriva umanitatii, realizate chiar sub ochii tribunalului de la Nurenberg, demonstreaza ca ambitia lui Stalin era de a-i face co-partasi la crimele sale si pe Sir Winston Churchill si pe mister Franklin Roosevelt, care stiau de existenta genocidului comunist, mai strasnic decat cel nazist, dar taceau.

Cu aceasta aprobare tacita, cu parere de rau, imperiul universal comunist a primit o mare parte din Europa Centrala si Asia si i s-a dat astfel si posibilitatea sa comita crime inca si mai grave impotriva umanitatii (sa pomenim aici numai fenomenul reeducarii de la Pitesti, din Romania, sau inecarea in sange a revolutiei maghiare din 1956).

La noi foarte multi au murit de foame si continua si acum sa moara. Oamenii mananca cai morti, tistari si alte scarbosenii. Zilnic mor cate 20-30 de oameni…, iata o alta relatare a teroarei cu arhetipul foamei, de data asta din raionul Dubasari. Datele sunt luate din „Calvarul. Documentarul deportarilor de pe teritoriul RSS Moldovenesti. 1940-1950″, ROSSPEN, 2006, cartea recenta a lui Valeriu Pasat, membru corespondent al Academiei de stiinte din republica Moldova, detinut politic al regimului actual comunist din acest stat. Relatarile doctorului in stiinte istorice V. Pasat sunt luate din arhiva de stat a fostei URSS si in majoritatea absoluta a cazurilor au fost scrise de functionarii comunisti ai timpului. Sa ne oprim putin asupra acestor date care au fost pana recent secrete: in sat au ramas doar 30% din locuitori si lumea continua sa moara de foame; zilnic mor cate 20-30 de oameni; nici chiar pe front nu au murit atatia oameni…

Desi Valeriu Pasat estimeaza (repetam, in baza datelor din arhiva de stat a fostei URSS) ca in anii 1946-1947 doar in RSSM (deci fara Basarabia de Sud, nordul Bucovinei si tinutul Hertei) au murit de foame aproximativ 200.000 de oameni, realitatea pare sa fi fost mult mai cruda. Mai ales ca intr-o multime de sate si orase nici nu existau curajosi din cei care sa scrie la Moscova despre dezmatul apocaliptic al foametei (desi a fost denumita oficial „seceta”, memoria colectiva i-a zis si ii zice „foamete”). „Cadavrele stau imprastiate pe drum…”, „nici nu mai este unde sa-i inmormantezi”, „Oamenii mor ca mustele, pe zi ce trece mor tot mai multi”; „oamenii mananca oameni”… scriau unii activisti de partid la CC al PCUS. „Oamenii mananca oameni”, iata ce stadiu de animalitate a provocat sistemul comunist cu fenomenul reeducarii prin foamete colectiva, iata din ce oameni, reeducati cu acest tip de animalitate, si-a recrutat partidul comunist slujitorii cei mai fideli si ucigasii. Multi din ei mai sunt la putere in statul european republica Moldova si continua sa terorizeze cu foamea, alcoolismul si subdezvoltarea peste 3 milioane de europeni in vazul si cu aprobarea tacita a structurilor democratice europene.

Sa incercam sa estimam aceste date. In RSSM erau in 1946 peste 1500 de localitati. Foametea cea mai dura a durat vreo 10 luni (tistarii erau mancati in vara lui 1947), adica aproximativ 300 de zile, pana a aparut roada mizera a anului 1947 (un detaliu elocvent, desi comunistii spuneau ca foamea a fost provocata de seceta din vara anului 1946, batranii sustin ca in primavara lui 1947 graul a rasarit peste tot fara a fi semanat. „Cand a dat in parg acel grau, am scapat de foamete!”, sustin supravetuitorii). Daca in fiecare din cele 1500 localitati oamenii au murit si continuau sa moara „ca mustele”, asa cum scriu „corespondentii” lui Stalin, numaratoarea va trece si peste 400.000 de jertfe, majoritatea batrani si copii. Mare parte din ei nici nu au fost luati la evidenta de organele statistice ale noii puteri comuniste. Fiindca Stalin stia ce face, chiar si „intrarea binevola” in colhozuri a amanat-o pana in toamna lui 1949, dupa un nou val al deportarilor in masa „executat” tot sub ochii intregii lumi pe 6 iulie 1949. Se vede, asadar, „de la o posta” ca Stalin a omorat in Basarabia cu foametea mult mai multi oameni decat a ucis necrutatorul razboi dintre marile puteri ale lumii, razboi in care poporul roman a fost folosit doar ca simpla carne de tun, doar pentru a-l dezmembra etnic si politic, doar pentru a-l micsora demografic pana la limitele disparitiei.

Cum a fost „organizat” genocidul prin foamete contra poporului roman din Basarabia si Bucovina? Simplu, comisarii au maturat in toamna anului 1946 toate produsele alimentare din podurile si hambarele cetatenilor. Absolut tot, pana la ultimul graunte. Si exista mii si mii de marturii in acest sens. Nu importa ca erai avut (adica culac) sau sarac. Puteai sa ai in familie si 14 copii – nu erai crutat. Antropoizii comunisti, alesi de Stalin din cei mai intunecati si mai agramati oameni, nu aveau absolut nici o jele fata de „romani”. Cine se opunea era imediat impuscat sau trimis in Gulag (la o moarte inca si mai chinuitoare). Cine incerca sa fuga peste hotare, adica in Romania, era prins si impuscat sau trimis in Gulag. Si mai tragic – cine reusea si trecea hotarul in Romania era prins de bolsevicii romani si „repatriat” pentru a fi impuscat sau trimis in Gulag. Ba chiar si basarabenii care reusisera sa fuga inainte de 23 august 1944 erau haituiti in Romania, arestati si „repatriati” in URSS, unde erau impuscati sau trimisi in Gulag. Nu a fost iertat nici macar Pantilimon Halipa, patriarhul Marii Uniri de la 1918… Dar oamenii fugeau de foamete si in alte regiuni ale URSS, mai ales in Siberia si la nordul departat. Si Valeriu Pasat demonstreaza in cartea citata mai sus ca in garile Basarabiei se adunau zilnic pentru acel exod zeci de mii de oameni, haituiti si acestia de comisarii lui Stalin.

De ce a organizat Stalin acest macel in plina desfasurare a procesului de la Nurenberg? Au fost cateva motive. Primul era, desigur, bolsevizarea prin violenta foamei, experiment reusit in Ucraina in anii 1930-32 si in Rusia in anii 1918-1920. Apoi – „uitarea de buna voie” a denumirii corecte a etniei din care faci parte si impunerea „ideii” Moldovei Mari Socialiste, intinse de Stalin de la Balta pana in inima Balcanilor. Urma fortarea romanilor din Basarabia sa intre „cu cerere” in colhozuri, cedand, iar „de buna voie”, statului toate proprietatile (pamant, fabrici, magazine, depozite, animale, mijloace tehnice, case). Venea schimbarea radicala a structurii etnice a Basarabiei. In locul romanilor ucisi cu foamea Stalin a adus in RSSM sute de mii de rusi si ucraineni (in sudul Basarabiei au fost populate imediat toate satele nemtilor „repatriati” de Hiltler in 1940). Alt motiv era invatarea rapida, de frica, a limbii ruse. Urma transformarea, tot prin teroarea foamei, a mentalului de proprietar si agricultor in cel de proletar. Si, mai ales, zombificarea si mancurtizarea copiilor, transformarea lor in carne de tun sau brate ieftine de munca. Iar Basarabia avea cea mai inalta rata din natalitate si din Regatul Romaniei si din fosta URSS, populatia ei crescand natural cu peste 32% in zece ani.

Majoritatea celor ramasi in viata, dar si noi nascutii, si acesta este un strasnic substrat al genelor umane, il idolatrizau fara rezerve pe criminal, denumindu-l „tatuca”. Autorul acestor randuri tine minte cum in martie 1953 mii si mii de oameni plangeau in hohote in toata Basarabia atunci cand s-a dat anuntul despre moartea „tovarasului Stalin”. Multi, foarte multi din cei deveniti comunisti prin mecanismul „subtil” al foametei organizate, sunt fideli fostului regim pana astazi. Nimic, nimeni nu-i poate convinge pe acesti oameni decapitati de suflet ca anume Stalin si partidul comunist au ordonat acel genocid, de fapt etnocid. Cercetarea noastra, vizeaza, insa, si entitati umane asezate mult mai sus in ierarhia lumii decat amaratii din randurile carora Stalin isi recruta ucigasii. Au stiut americanii si englezii de crimele basarabene ale lui Stalin? Desigur. De ce au tacut? Si de ce tac (iata, au ambasade la Chisinau si Bucuresti)? Stie clasa politica „democratica si anticomunista” de la Bucuresti de uciderea prin infometare a sute de mii de cetateni romani in Basarabia in anii 1946-1947? Desigur. De ce atunci comisia prezidentiala condusa de profesorul Vladimir Tismaneanu a decis sa judece crimele fostului regim comunist incepand cu anul 1948? Nu cumva ca sa treaca cu vederea faptul ca aceste crime inseamna peste un milion de jertfe anume in Basarabia si Bucovina? Nu cumva pentru a ascunde pe antropoizii (de nenumarate etnii) care au executat masacrul ordonat de Stalin? Unul din ei, cei drept radiofonic si pedagogic, a fost si tatal profesorului Tismaneanu, cetateanul roman Leonte Tismanetki, nascut la Soroca, in Basarabia. Nici pe el, nici pe sotia lui, nici pe Iosif Kisinevskii, nici pe alti tovarasi bolsevici basarabeni, regimul comunist din Romania nu i-a repatriat in URSS…

„Sant inmormantati cate 50 de oameni pe zi. Te prinde o mare groaza – n-avem farama de paine si oamenii mor ca mustele…”, iata inca o relatare cutremuratoare din raionul Orhei, preluata de Valeriu Pasat din arhiva de stat a fostei URSS. In multe sate din Basarabia mureau si cate 50 de oameni pe zi. Si foamea crancena a durat vreo 300 de zile. Informarile de acest gen, se spune, „au inmuiat” pana la urma „inima de otel a tovarasului Stalin”. El a trimis in Basarabia o comisie in frunte cu Alexei Kosaghin, viitorul „reformator” al URRS de dupa Hrusciov. Acela a raportat ca in RSSM, „cu adevarat, sunt foarte muti distrofici”. Stalin a citit atunci scrisoarea lui Kosaghin la ospetele de noapte de la celebra vila de sub Moscova si l-a poreclit imediat, razand copios impreuna cu tot Biroul Politic al CC al PCUS, „distrofcic”. Porecla ia ramas „reformatorului” pana la moarte.

Pe 7 noiembrie 2006 comunistii din republica Moldova, in frunte cu toata conducerea acestui stat „democratic” (cel mai sarac din Europa, bugetul r. Moldova, 770 mln. USD la 4,455 milioane locuitori, fiind mult mai mic decat al Andorei, 71.000 locuitori, 2 miliarde USD), adica V. Voronin, M. Lupu, V. Tarlev, V. Stepaniuc, E. Ostapciuc si altii, au serbat in centrul Chisinaului a 89-a aniversare a „Marii Revolutii” din octombrie 1917. Nici un cuvant nu s-a spus la aceasta manifestare de stat „democratic” despre evenimentele de acum 60 de ani prin care Stalin si partidul comunist din URSS au sacrificat sute de mii de romani in Basarabia si Bucovina. Nici un cuvintel nu s-a amintit despre faptul ca primul experiment de reeducare in masa prin infometare a fost ordonat de Vladimir Lenin, primul bolsevic, si unul din cei mai mari criminali al lumii inca in anul 1918. Nici un cuvant nu a pomenit tovarasul Vladimir Voronin nici despre acel milion de romani alungati de actualii comunisti din statul european republica Moldova tot cu mecanismul fricii de foame. Nici un cuvintel despre zecile de mii de copii si batrani subalimentati din statul pe care il conduce. Asa arhetipul reeducarii prin foamete da rezultate „pozitive si democratice” si mentine subdezvoltarea si comunistii la putere si la 60 de ani dupa procesul de la Nurenberg, care s-a facut a nu vedea strasnicul genocid comunist din Basarabia si Bucovina. Si tot asa autorul cartii despre genocidul comunist din Basarabia a fost condamnat de noul regim comunist basarabean la ani grei de puscarie.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

8 Responses to “Foametea creata de bolsevici in Basarabia”

  1. De ce rușii trebuie rași de pe Terra says:

    septembrie 18th, 2014 at 20:05

    […] Foametea creata de bolsevici in Basarabia […]

  2. Suferintele romanilor din Basarabia in timpul bolsevicilor | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 21st, 2014 at 21:44

    […] Foametea creata de bolsevici in Basarabia […]

  3. Homo Sovieticus | A șaptea dimensiune says:

    martie 8th, 2015 at 15:17

    […] Foametea creata de bolsevici in Basarabia […]

  4. Eu sunt ocupantul rus si ma doare-n fund de viata si drepturile tale | A șaptea dimensiune says:

    martie 8th, 2015 at 15:24

    […] Foametea creata de bolsevici in Basarabia […]

  5. Monstrul Stalin | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 16th, 2015 at 13:48

    […] Foametea creata de bolsevici in Basarabia […]

  6. Voronin (cioara) si tinerii din Basarabia | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 16th, 2015 at 13:52

    […] Foametea creata de bolsevici in Basarabia […]

  7. Cine regretă imperiul roşu? | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 16th, 2015 at 13:57

    […] Foametea creata de bolsevici in Basarabia […]

  8. Traian Basescu, mai mult inger decat demon | A șaptea dimensiune says:

    iunie 1st, 2016 at 16:22

    […] Foametea creata de bolsevici in Basarabia […]

Adauga un comentariu