Mihai Beniuc, piticul felaţiei lirice în trei

joi, august 2, 2012 11:44
Posted in category Literatura

Mihai BeniucTrebuie să ai vocaţie de răscolitor de gunoaie ca să alegi din Beniuc ceva ce-ar putea sta azi în picioare. Din când în când însă se mai aude câte un oftat critic: ‘Beniuc? Un mare poet: ar trebui antologat şi repus în circulaţie!’. În privinţa romanelor, măcar există unanimitate. Nu că sunt proaste, sunt odioase!

Complexat şi răzbunător, acest pitic oportunist, capabil de asasinate literare, nu mai e citit decât de apicultori, cu teza lui de doctorat despre psihologia albinelor. Şi-a făcut un loc în literatură împingându-i pe alţii la margine. S-a ocupat personal de interzicerea lui Lucian Blaga.

Pe vremea când Beniuc mai era preşedintele Uniunii Scriitorilor, Petru Dumitriu, oportunist şi el până dădea pe dinafară, nu i-a mai suportat lepra verbală şi l-a somat, cu martori de faţă: ‘Piticule, urcă-te pe scaun, să-ţi trag două palme!’. Beniuc a fost Adrian Păunescul lui Gheorghiu-Dej, un Păunescu incomparabil mai prost.

Când a vrut să-şi mute limba lirică la muşchii fesieri ai lui Ceauşescu, a fost refuzat, fiindcă îi mai mirosea organul a Ghiţă-Dej. Aşa că în ultimii săi ani, în timp ce publica pe prima pagină a ziarelor poezii cu partidul, dar şi cu Ceauşescu, Beniuc începuse să cârâie de frig şi de dorul regimului alimentar cu icre negre, ambalate în maşina care îl aştepta la scară, în ‘vremurile bune’.

Nu era un iacobin al comunismului, ci o maimuţă pitică dresată la Moscova să sară la beregată şi care se laudă că ştie şapte limbi şi ruseşte. Acest grafoman de partid şi-a drenat jegul lăuntric în romane în care combina răfuiala personală, ridicată la rang de principiu, cu felaţia comunismului până i se tăia răsuflarea epică.

Ca poet, ‘Mărul de lângă drum’, dacă acest titlu vă mai spune ceva, simula orgasme politice în serie, cu o aplicaţie lirică de pe centură. Dacă s-ar fi mulţumit să fie o curvă literară pentru câţiva clienţi politici, Beniuc ar fi putut părea azi dacă nu simpatic – asta e exclus! – , atunci măcar un profesionist al amorului oral care-şi dă excitat ochii peste cap ori de câte ori se apucă de treabă. Dar visul scârbos al lui Beniuc era amorul în trei, cu următoarea distribuire a rolurilor. El cu organul partidului şi cititorul cu organul liric beniucian. Piticul liric din vocaţie, iar cititorul din obligaţie! (Cristian Teodorescu, Academia Caţavencu)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

8 Responses to “Mihai Beniuc, piticul felaţiei lirice în trei”

  1. Pumnul, palma și memoriile lui Dumnezeu | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 15th, 2015 at 19:46

    […] Mihai Beniuc, piticul felaţiei lirice în trei […]

  2. Maşina USL-istă de propagandă | A șaptea dimensiune says:

    martie 29th, 2015 at 13:06

    […] Mihai Beniuc, piticul felaţiei lirice în trei […]

  3. Lingăii criminalilor bolșevici și democrația kgb-istă din România | A șaptea dimensiune says:

    martie 30th, 2015 at 17:44

    […] Mihai Beniuc, piticul felaţiei lirice în trei […]

  4. Horia Lovinescu, un pupincurist al bolșevicilor rusofoni | A șaptea dimensiune says:

    martie 30th, 2015 at 20:35

    […] Mihai Beniuc, piticul felaţiei lirice în trei […]

  5. Arta de a te pupa singur în cur | A șaptea dimensiune says:

    martie 30th, 2015 at 20:39

    […] Mihai Beniuc, piticul felaţiei lirice în trei […]

  6. Evoluţie culturală | A șaptea dimensiune says:

    februarie 10th, 2019 at 10:21

    […] Mihai Beniuc, piticul felaţiei lirice în trei […]

  7. Pe Locke repaus | A șaptea dimensiune says:

    mai 1st, 2019 at 15:05

    […] Mihai Beniuc, piticul felaţiei lirice în trei […]

  8. Constitutia libertatii | A șaptea dimensiune says:

    mai 3rd, 2019 at 16:58

    […] Mihai Beniuc, piticul felaţiei lirice în trei […]

Adauga un comentariu