Ce nu se predă la ora de istorie despre familia domnitoare Ghica
joi, octombrie 8, 2009 17:51Avem o familie consacrată pe tot globul. Ghica îi e numele – şi care e, mai degrabă, renume. Din familia Ghica au ieşit zece domnitori ai principatelor române şi zeci de diplomaţi, oameni de cultură, militari.
Ca să dau nişte exemple mai recente, Vladimir Ghica s-a remarcat în întrega lume, de la Buenos Aires la Tokyo şi Sydney, drept un mare propovăduitor al creştinismului. Papa Pius al XI-lea, care l-a apreciat atât de mult că s-a şi pozat cu el, l-a numit, în glumă, “marele vagabond apostolic”. Iar Vaticanul i-a oferit drepturi pe care nu le-a primit nici un alt român vreodată.
S-a întors în ţară şi s-a dedicate actelor caritabile. A înfiinţat primul spital gratuit şi prima ambulanţă din România. Pentru toate calităţile sale, comuniştii l-au răsplătit cu un pachet vast de torturi. A murit în închisoarea Jilava.
Fratele lui Vladimir, Dimitrie Ghica, a fost un bun diplomat şi într-o perioadă a deţinut funcţia de ministru de Externe al României. Dimitrie Ghica a ajuns la un moment dat chiar preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie de la Haga. Pentru că nu s-a mai întors niciodată în ţară, comuniştii n-au avut decât să-i aplice cealaltă pedeapsă destinată românilor de valoare. I-au confiscat bunurile. Printre ele, şi un apartament situat în imobilul de pe strada Robescu, numărul 23.
Vina familiei Ghica de a fi făcut lucruri remarcabile, atât în ţară, cât şi în străinătate, s-a menţinut şi după ’89. Apartamentul nu a fost retrocedat urmaşilor familiei Ghica, deşi fusese confiscat complet abuziv. După naţionalizare, statul a recurs la o altă metodă de furat imobile: privatizarea. Nu întreprinderi energofage, nu coloşi industriali care ardeau gazul degeaba s-a grăbit statul să privatizeze, ci un biet apartament.
Apartamentul familiei Ghica a fost privatizat încă din 1990. Evident, economia întregii ţări a început să se întărească după o asemenea acţiune ce nu suporta amânare. Şi chiar Justiţia din România a căpătat sens dacă unui fost preşedinte al Curţii Supreme de la Haga i s-a putut face lejer o asemenea nedreptate.
Citeste si articolele:
Voi aţi văzut cum plâng copiii la Tiraspol? | A șaptea dimensiune says:
ianuarie 30th, 2016 at 10:15
[…] Ce nu se predă la ora de istorie despre familia domnitoare Ghica […]
România nu-i ţara hoţilor | A șaptea dimensiune says:
iunie 10th, 2016 at 20:29
[…] Ce nu se predă la ora de istorie despre familia domnitoare Ghica […]
Unde mergem pe 1 Decembrie | A șaptea dimensiune says:
iunie 10th, 2016 at 20:52
[…] Ce nu se predă la ora de istorie despre familia domnitoare Ghica […]
Justiţia de cacao din România din nou la rampă | A șaptea dimensiune says:
august 25th, 2016 at 14:07
[…] Ce nu se predă la ora de istorie despre familia domnitoare Ghica […]
Pupincuriştii cizmarului din Scorniceşti continuă să distrugă această ţară | A șaptea dimensiune says:
septembrie 11th, 2016 at 17:16
[…] Ce nu se predă la ora de istorie despre familia domnitoare Ghica […]
Bancruta frauduloasă şi riscurile ei la 1761 | A șaptea dimensiune says:
august 22nd, 2018 at 14:52
[…] Ce nu se predă la ora de istorie despre familia domnitoare Ghica […]
Istoria netrucata, dar hazlie, a romanilor: batalia de la Calugareni | A șaptea dimensiune says:
ianuarie 21st, 2019 at 19:39
[…] Ce nu se predă la ora de istorie despre familia domnitoare Ghica […]