Ce scria presa din alte ţări, atunci când România avea preşedinte pe (semi)ţiganul Ion Iliescu (IV)

duminică, ianuarie 10, 2021 8:27
Posted in category Mass-media

Maia SanduAgenţia de presă Interfax publică (în 2004 – n.m.) declaraţiile guvernului de la Kiev cu privire la construcţia canalului Dunăre-Marea Neagră, versiunea Bistroe. După cum se laudă canalagii de ucrainieni, UE n-ar avea nimic împotriva săpăturii, iar gălăgia făcută de români n-o să-i facă să-şi cumpere dinamită ecologică şi plase de pescuit cu ochiuri mai mari. Dacă ne-am pune mintea cu ăştia, am aşeza un “Rostock” pe braţul Chilia şi i-am lăsa pe vecini cu malul uscat până le-ar creşte cactuşi pe magistrală şi p-ormă, în loc de canal, s-ar gândi să-şi facă mai bine un drum al Damascului. Chiar nu înţelegem ce le trebuie ucrainienilor canal acum, când oricum o să-i bage Lucescu în Europa pe la Doneţk.

Un român din Focşani, îndrăgostit nebuneşte de o judecătoare, a dat în judecată jumătate de oraş doar pentru a avea prilejul de a o vedea cât mai des pe cea care i-a răpit inima şi drepturile civile. Associated Press afirmă că, după o grămadă de procese, Săndel n-a mai rezistat să-şi consume amorul de unul singur şi s-a spart prin ziare în speranţa că Ea în va auzi boncăluitul coarnelor. Morala: nu-i suficient să faci curte Justiţiei române; dacă nu-i torni şi-o vilă, nu obţii nimic.

Washington Times scrie despre una dintre ultimele privatizări cu licitaţie şi comision care va avea loc în toamnă (toamna lui 2004 – n.m.) odată cu plecarea Distrigazului de la sânul lăsat al statului. Patru companii străine s-au arătat interesate până acum să ne fiarbă fasolea cu aragazul în schimbul a 650 milioane de dolari. Ca fapt divers: dacă plata s-ar face cu o bancnotă de 1 miliard de dolari, noi am da restul în: a) dolari; b) euro sau c) în mână?

Turkish Press anunţă vizita preşedintelui Senatului României, domnul Nicolae Văcăroiu (“Nicu” pentru apropiaţii de la mesele vecine, “Băi, prietene!” pentru lăutari şi “Alo, domnu’, nota!” pentru chelneri), la Istanbul, prilej cu care primul consumator al ţării s-a jurat pe etichetele de Scandic că în România sunt peste 8.500 de firme turceşti cu afaceri care de care, adică mai turceşti sau mai româneşti. Ce se mai schimbă şi vremurile astea, mai acum câteva sute de ani ne duceam la Istanbul să ne plătim birul, iar acum mergem la paranghelii şi nu ne achităm nici consumaţia. Văzându-l pe câte cărări încearcă să găsească intrarea în avion, turcii şi-or fi spus că de una semenea ienicer ar fi avut nevoie Osman Paşa: puteau ghiaurii să otrăvească toate fântânile în calea lui, că oricum el nu s-ar fi atins.

Partidul Popular European cu sediul la Bruxelles l-a numit (în 2004 – n.m.) ca şef al comisiei care va monitoriza activitatea givernului român în perspectiva integrării în UE pe Viktor Orban, fost prim-ministru ungar, zice Associated Press. Cunoscută fiind simpatia dintre Orban şi actualii noştri guvernanţi, nu pot să-mi dau seama dacă notele de 3 şi 4 pe care le vom primi vor fi pe merit sau pe pile. (“Academia Caţavencu”, nr. 658/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu