Despre câteva prea-sfinte personaje din Republica Ortodoxă România
duminică, iulie 30, 2023 18:33La sfârşitul anului 2004, se întâmplau cele povestite mai jos.
Afacerile religioase au început să pută a pucioasă
Se aude că la Culte va fi numit secretar de stat (în primul guvern Tăriceanu – n.m.) Gheorghe Anghelescu, care a frecat sfânta mentă în acelaşi post şi sub pulpana ayatollahului Emil Constantinescu.
Anghelescu este omul lui Teoctist (fost patriarh al Bisericii Ortodoxe Române – n.m.), care i-a pus o proptea pentru a fi numit profesor la Facultatea de Teologie din Craiova, după sfârşitul zodiei Constantinescu.
Nefăcând mulţi purici la Craiova, a plecat la prietenul lui, arhiepiscopul Nifon de la Târgovişte, care l-a numit profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii „Valahia”, unde arhiepiscopul este (era în 2004 – n.m.) şi decan.
Nifon este fostul episcop vicar patriarhal al lui Teoctist pe vremea dictaturii lui Ceauşescu, care făcea o deşănţată propagandă ceauşistă peste hotare, ţipând cu limbă de şarpe că în România nu s-a demolat nicio biserică şi că la noi (în dictatura comunistă – n.m.) există libertate religioasă căcălău.
Gheorghe Anghelescu a fost botezat la ţărănişti, iar după schisma din 2000 a intrat la secta liberalilor.
Se mai aude că în postul de consilier prezidenţial pentru probleme religioase ar fi preferat preotul călugăr Iustian Marchiş, de la Stravopoleos. Una la mână, călugării, chiar preoţi fiind, ar cam trebui să stea în banca lor la mănăstiri, nu în Capitală. Doi la mână, Marchiş s-a lansat datorită colegului său de liceu, Emil Hurezeanu, care i-a facilitat mai multe intervenţii la „Europa Liberă”.
Până în decembrie 1989, Marchiş a fost călugăr la mănăstirea Cheia, unde, potrivit celor scrise deja în presă, îşi împărţea rasa cu o farmcistă din Ploieşti şi benchetuia laolaltă cu Securitatea, care îi dădea mână liberă să circule slobod în Occident.
După Revoluţia din decembrie 1989, Marchiş a făcut parte din aşa-zisul Grup de reflecţie al Bisericii Ortodoxe Române, ca simplu absolvent al Institutului de Teologie din Sibiu şi fără să aibă niciun text publicat sau vreo poziţie mai acătării contra regimului ceauşist. Grupul de reflecţie s-a dizolvat, interesant, imediat după readucearea la tron a lui Teoctist. („Academia Caţavencu”, nr. 681/2004)
Citeste si articolele:
- Partidul Catedralei Neamului
- Bisniserica ortodoxă şi Securitatea
- Documentele Securităţii dovedesc că, în tinereţe, fostul patriarh Teoctist a fost spărgător de mănăstiri
- Patriarhul Teoctist, de la membru al Miscarii Legionare la turnator la Securitatea comunista
- Ceauşescu, nu fi trist! Cultu’ a mers înainte, prin tătuca Teoctist!