Românul se naşte poet şi moare şpăgar (XXI)
marți, iulie 25, 2023 6:46
Deschide-i portarului buzunarul şi-ţi deschide toate uşile
Primăria municipiului Bucureşti, anul 2004. Mecanisme secrete, pline de corupţie, ale acestei instituţii a statului român, valabile şi astăzi probabil, descrise pe scurt într-un articol din presa vremii.
În primărie se dă şpagă, dar nu oricum, ci după un sistem bine articulat. Totul se bazează pe parole.
Să zicem că vrei un certificat oarecare şi îţi trebuie rapid, mult mai rapid decât prevede legea că ţi-l poate elibera Primăria. Cine te ajută? Gardianul de la poartă.
Te duci la el şi îi spui cât eşti dispus să dai ca să meargă treaba mai repede. Un milion (de lei vechi, la valoarea din 2004 – n.m.)? „OK”, zice gardianul. „Du-te la camera cutare şi spune că te-a trimis Nicu” (sau Marin, Costel, Ion, depinde cine e în tură).
Dacă dai două milioane, se schimbă treaba. Gardianul spune: „Zi-i că te-a trimis gardianul Nicu”.
Dai trei milioane, spui că te-a trimis „Gardianul Nicu de la poartă”.
Dai patru milioane, atunci zici că te-a trimis „Gardianul Nicu, de jos, de la poartă”.
În funcţie de numărul cuvintelor din parolă, funcţionarul ştie cât eşti dispus să dai şi cât de repede meriţi să-ţi primeşti ţidula.
Dai mai mult, primeşti o altă parolă şi-ţi vezi hârtia mai repede eliberată de la primărie.
Banii se lasă întocmai la gardian, iar funcţionarul care ţi-a dat certificatul îi ia seara, calculând: a fost un „Nicu” plus un „gardianul Nicu de la poartă” plus alte titulaturi.
Şi uite-aşa, o sintagmă – „Nicu, gardianul de jos, de la poarta primăriei” – se transformă în matematică = în fiecare seară câteva milioane. („Academia Caţavencu”, nr. 681/2004)
Citeşte şi articolele:
